Ei, am ajuns sa o trăim şi pe asta. Ceva din ţesutul social trebuie că s-a rupt: din lipsă de doritori, Guţă a fost nevoit să îşi anuleze zilele acestea un concert la Roma. Mărturisesc că citind o asemenea ştire m-a lăsat cu o uşoară stare de ameţeală. Nu am putut să îmi înfrânez un sentiment de angoasă existenţială la gândul că se termină cu manelele. E ca şi cum prăpastia dintre micile noastre „utopii”, dintre reveriile vinovate de la ceas de seară văratic şi realitate, s-ar micşora simţitor şi în mod subit. Într-o asemenea stare de graţie mintea o ia lezne razna şi deschide câmpuri noi, după cum puteţi bănui. Şi aşa am ajuns să mă gândesc la alegerile de duminică pentru Primăria Bucureştilor.
M-am gândit că, dacă Nicuşor Dan ar câştiga alegerile, pentru prima oară în multă vreme capitala ar avea parte de un primar angajat cu inteligenţă, dăruire personală şi tenacitate în slujba unui oraş care cu siguranţă va deveni mai frumos şi european. Un primar care va lupta atât cu o administraţie coruptă care costă cetăţenii preţul sub-dezvoltării şi ia bani preţioşi de la proiecte de modernizare, cât şi cu interese de grup nelegitime care servesc doar buzunarul unor băieţi deştepţi de la imobiliare şi care vă urâţesc oraşul şi vă îngroapă memoria stradală şi personalitatea publică. Un primar care, nefiind uzat de moravurile administraţiei, va trezi oraşul dintr-o stare de letargie a neputinţei şi care va face tot posibilul să redea demnitatea conducătorilor auto, pietonilor, bicicliştilor, copiilor, familiilor. Cu alte cuvinte, începând cu un primar precum Nicuşor Dan, în decurs de câţiva ani Bucureştii s-ar putea deschide tuturor posibilităţilor de care dispune.
Dar pentru ca aceasta să se întâmple, trebuie să lăsăm în urmă pe manelarii politicii, Oprescu şi Prigoană. Doctorul Ciomu al Bucureştilor a vegheat cu străşnicie la sluţirea oraşului iar acum ne dă asigurări că vrea să continue pentru că a demonstrat că se poate. Aşa este. În ceea ce mă priveşte, m-a convins. Domnul Oprescu a demonstrat că se poate să fii primar fără să ai nici un proiect pentru oraş, că se poate să te conducă o administraţie coruptă fără să ai nici o problemă de moralitate cu acest lucru. A venit vremea să lăsăm „d’ale carnavalului” acolo unde îi este locul, la spectacole, şi să îl trimitem pe domnul Oprescu într-o binemeritată vacanţă. Referitor la domnul Prigoană, nu sunt foarte multe de menţionat. După cum am mai spus şi cu alte ocazii, nimic din biografia sa nu îl recomandă ca administrator al unei urbi care suferă de încrengături trans-partinice în detrimentul cetăţeanului. Personal îl suspectez că după ce a curăţat oraşul ani de zile de gunoaie, acum s-a gândit probabil că a venit momentul să planteze în oraş castraveţi muraţi. Ar fi o extravaganţă suficient de mare pentru a fi pe gustul domniei sale şi ca atare, o chestiune în care ar merita investit.
În altă ordine de idei, dar nu mai puţin important, prin votul pentru Nicuşor Dan, cetăţenii Bucureştiului au ocazia de a sancţiona blatul dintre USL şi PDL de la Primăria Capitalei. Şi mai au ocazia de a transmite un mesaj simbolic cât se poate drastic către principalele noastre partide politice şi către întreaga ţară mai ales din prisma alegerilor parlamentare. Ei au posibilitatea să dea de înţeles că, în lipsa unor resurse umane veritabile, aceste partide vor fi mai devreme sau mai târziu lăsate pe tuşă. USL şi PDL merită acest avertisment.
Avem nevoie de un Bucureşti în care fiecare să se poată regăsi, de la cetăţeanul din ţară care să vină în capitala sa cu plăcere şi mândrie, până la turistul străin care să dorească să se întoarcă şi a doua oară. În ceea ce mă priveşte, Nicuşor Dan este răspunsul.
Camil Roman este doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge.
