Cum era varianta oficială parcă? Că ziariştii fac politica editorială, iar domnul Sorin Ovidiu Vîntu stă în Deltă şi habar nu are ce se dă pe post? Ei, aş!
Luni au apărut stenograme cu convorbiri dintre SOV, politicieni plus jurnalişti din trustul său. Urât mirositoare tehnica asta a scăpării de convorbiri la presă, dar s-ar putea să ne alegem cu ceva efecte pozitive: cad nişte măşti. Cu Vîntu nu e nici o surpriză. Este acelaşi personaj trist pe care îl ştiam, uşor maniacal, obsedat de control, lăudăros ca un manelist la nuntă, doar că el etalează puterea, nu aruncă cu euro în lăutari. Enervant este că mari ziarişti şi politicieni se comportă în faţa sa ca nişte lăutari mulţumiţi că le lipeşte domnul Vîntu o bancnotă pe frunte. Deci nu Vîntu e important, contează ce face el din oameni.
Şeful Realităţii TV, Cătălin Popa, se laudă într-o convorbire cum au demascat ONG-urile care „în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu”. Ţin minte acea mizerie de presă; era genul de amestec de minciună şi tendenţiozitate care voia să lase impresia că cineva controlează pe altcineva, deci ştim noi ce şi cum… După ce comite acea mizerie, Popa fuge repede la Vîntu să dea raportul. La care SOV se pune pe înjurat ONG-iştii. Scena e colosală. ONG-urile respective avuseseră motive transparente în 2004 să-l critice pe Năstase. Acest fapt se califica în mintea lui Popa drept sprijin pentru Băsescu. Oricum, ceea ce făcuseră ONG-urile era transparent şi asumat. Peste cinci ani şi rupt din context, vine o slugă să raporteze la mogul îndeplinirea planului la linşat mediatic ONG-işti. Amândoi sunt de-a dreptul slinoşi.
Interesant cum stau oamenii ăia şi ascultă fără să zică „pâs” lăudăroşeniile prosteşti ale personajului. De pildă, Bogdan Chirieac, omul ţinut pe post indiferent câte mizerii ar comite şi câtă ruşine şi-ar atrage. Îi spune Vîntu că l-a suspendat pe Băsescu în 2007 pentru că „mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă. Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt”. Adică el, Vântu, l-a suspendat pe Băsescu, dar apoi l-a iertat, nu a mers până la capăt, mă-nţelegeţi, l-a iertat la referendum. Şi tot aşa trăncăneşte Vîntu în diverse episoade, la modul „bă, ce tare sunt!”, iar interlocutorii, mari bărbaţi de stat şi de presă altfel, tot aprobă pisiceşte inepţiile personajului.
Dar ce are, în fond, Vîntu cu Băsescu? Din ce spune Vîntu, par doi golani care nu s-au mai înţeles, aşa că acum se bat parte-n parte. Îi spune lui Sergiu Toader, unul dintre mulţii şefi colecţionaţi la trust: „Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea «sărut mâna pentru masă» şi cu asta basta”. Scuze cititorilor pentru limbaj, dar lucrăm cu materialul clientului. Deci cam aşa vede SOV politicianul comun cu care e prieten: vine băiatul la paşa Vîntu, pupă papucul şi apoi e sprijinit de televiziune, nu? E relevant cum vede Vîntu relaţia sa cu politicienii care îi fac curte: ca pe o felaţie dezonorantă (nu vreau să psihanalizez aici evidentele disfuncţii psiho-sexuale ale personajului). Deci dacă eşti politician şi te bazezi pe sprijin de la Vîntu, să ţii minte că în mintea mogulului eşti un fel de curvă care vine la prestat şi apoi trebuie să spună „sărut mâna pentru masă”. Aviz amatorilor. Din ce spune Vîntu, şi Traian Băsescu s-a înscris în această categorie, apoi s-a enervat şi nu a mai vrut. Cine este la rând în acest moment? Nu ştim, aşteptăm stenograme viitoare. Ponta măcar le-a transmis public lui Voiculescu şi Vîntu că deciziile PSD se iau de către PSD. Nu ştiu dacă e de ochii lumii sau nu, sper că nu. Crin Antonescu, omul cu revoluţia morală, nu zice nimic nici măcar de ochii lumii, deocamdată ştim că în campanie Vîntu făcea strategii electorale cu Popa şi apoi spunea că îl sună pe Crin să vadă de ce nu preia mesajul.
Şi de ce anume s-a enervat Băsescu pe Vîntu? Aici Vîntu are o teorie, o aflăm mai la vale din aceeaşi convorbire cu Toader. S.O. Vîntu: „Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de noncombat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea TV două fete, cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f… pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: «Păi, f… morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p… mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?». Reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu. / S. Toader: Corect. / S.O. Vîntu: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?”.
Bun, scuze din nou pentru limbaj. Rezultă deci că Vîntu e enervat că Realitatea l-a criticat pe Băsescu şi el nu a controlat lucrurile. Şi de acolo a pornit un război pe care nu l-a dorit (deşi personajul se cam contrazice, mai devreme spusese că el l-a suspendat pe Băsescu în 2007, acum plasează ruperea relaţiilor mult mai târziu). Dar de acum dăm milităria jos din pod, le spune Vîntu amploaiaţilor. Către Sergiu Toader: „Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele. (…) Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct”. Cu Doru Buşcu, şeful de la Academia Caţavencu, iar dă milităria jos din pod: „Dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele Guvernului, de mâine trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun”. Buşcu încearcă o eschivă: „Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…”. La care Vîntu i-o taie scurt: „Nu, nu m-ai înţeles: singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ”.
Mizerabilă lumea asta a lui Vîntu. Şi mizerabil ce face el din oameni. E limpede că nu e obişnuit să fie refuzat, e limpede că tratează cu toţi de pe poziţii de stăpân-slugă şi că nu prea i s-a întâmplat să-i zică cineva: „Bă, Sorinache, ştii ceva?! Ia-ţi banii şi bagă-ţi-i în c…”. De ce nu apar şi asemenea stenograme, să vedem şi noi că Vîntu mai vorbeşte şi cu oameni, nu doar cu moluşte?
Până atunci, din bătaia parte-n parte între Băsescu şi Vîntu, dacă este de avut o preferinţă, atunci tind spre Băsescu. De ce? Pentru că măcar e ales prin voturi în poziţia de putere, are doar două mandate şi apoi scăpăm de el. Ceea ce nu se poate spune despre Vîntu et co.
