În pofida gesturilor sale care se vor eroice, opoziţia reprezintă un mare vid. E inevitabil că el va fi, mai devreme sau mai târziu, umplut. De cine?, asta e întrebarea.
Se invoca cândva un fel de lege a fizicii care suna astfel: „natura are oroare de vid“. Legea s-a dovedit falsă în fizică (căci există vid în natură), dar e cum nu se poate mai adevărată în raporturile de putere din politică. În prezent, opoziţia de dreapta e fărâmiţată, divizată, întoarsă împotriva ei însăşi. (Asta s-a văzut la sfârşitul săptămânii trecute, când PDL a organizat un miting la Bucureşti, Traian Băsescu îşi vizita PMP-ul devenit partid cu acte, la Cluj, iar Mihai Răzvan Ungureanu… nu făcea nimic, rămânând neutru între cele două părţi.) Numai fantezia sau naivitatea unora mai poate spera într-o victorie electorală la europarlamentare şi într-un scor măcar onorabil la prezidenţiale. Alţii sunt pur şi simplu cinici şi speră ca „duşmanul“ de alături să cadă ceva mai jos decât ei înşişi, închipuindu-şi că vor reuşi să-l înghită ulterior. Pe scurt, în pofida gesturilor sale care se vor eroice, opoziţia (sau mai curând opoziţiile) reprezintă un mare vid. E aşadar inevitabil că el va fi, mai devreme sau mai târziu, umplut. De cine?, asta e întrebarea.
Crin Antonescu e un prim candidat.
Crin Antonescu, mai ales după aducerea lui Klaus Johannis alături de fotoliul lui Ponta, dă impresia că e decis să joace tare şi să ocupe „fotoliul“ de lider al dreptei româneşti. Cel mai simplu şi mai eficient ar fi s-o rupă cu PSD, ceea ce e oricând posibil, iar după europarlamentare momentul devine mai favorabil. Iar dacă nu o va face şi va deveni preşedinte cu susţinerea lui Ponta, e clar că va preda PNL lui Johannis şi va încerca (şi probabil că va şi reuşi) să atragă sub o formă sau alta PDL-ul lui Blaga în orbita PNL. Între timp, Antonescu se străduieşte să dea clasei de mijloc sentimentul că PNL a rămas singurul sprijin real al acesteia împotriva populismului şi socialismului PSD: „singurul guvern de centru-stânga din Europa cu taxa unică“, a spus el, iar astea sunt vorbe care vor fi reţinute de o clasă care şi aşa suspină sub numeroase taxe şi îngrădiri. În principiu, Antonescu fie va trece în opoziţie de pe acum, fie, devenit preşedinte şi lăsându-l pe Johannis la comanda partidului, îl va hărţui pe Ponta din interiorul puterii. Oricum, el va încerca să aspire maximum de resturi ale dreptei. Va reuşi oare?
