Foarte mulți români trăiesc într-o fantasmă cu puțină priză în realitate în chestiunea refugiaților și a pericolelor viitoare ale multiculturalismului în România. Dar fantasma însăși este o realitate. Iar asta ar trebui să ne preocupe.
Un compartiment de tren aproape plin. La un moment dat, ușa se deschide și un călător întârziat cere voie să intre în compartiment și să se așeze alături de restul călătorilor. Aceștia acceptă și se strâng puțin pentru a-i face loc omului, deși nu sunt foarte încântați: locul fiecăruia a devenit mai îngust, insul nu e prea politicos, are pantofii murdari de noroi și are și cam multe bagaje. În sfârșit, după un timp lucrurile par să aranjeze, când, deodată, ușa compartimentului se deschide iar și un nou călător, suit la ultima stație, roagă să i se facă loc în compartiment, iar dacă pentru el nu-i cu putință, atunci măcar pentru copilul său. „Nu vezi, omule, că nu mai există niciun loc? Du-te în altă parte!“, izbucnește din compartiment o voce indignată. A cui este ea? A călătorului abia instalat ceva mai înainte!
Cam asta cred că este poziția europeanului est-central european în chestiunea refugiaților și, bineînțeles, cu asupra de măsură, aceea a majorității românilor (așa cum și un recent sondaj INSCOP pare să o ateste). Cuvântul de ordine pentru a descrie această atitudine este „frustrare“. În calitate de „rude sărace“, de ultimi veniți în „compartimentul comun“, esticii au acum impresia că Europa vestică și, acum, mai ales Germania i-a trădat. După ce pe estici și mai ales pe români i-a primit târziu și cu mârâieli, după ce le-a dat a înțelege, chipurile, că sunt nu numai sărăntoci, dar și cam neciopliți, ba chiar, unii dintre ei, infractori, iată că acum ușa compartimentului se deschide larg spre a-i primi pe „alții“, foarte diferiți, sosiți de te miri de unde, aparent mult mai săraci și mai neciopliți decât ei și care par să nu aibă niciun drept să călătorească împreună nici măcar în același tren, necum în același compartiment. Și, pe deasupra, Europa, prin sistemul cotelor obligatorii decis prin vot la JAI, ordonă. Călătorul instalat ultimul e nevoit să se restrângă și el, numai fiindcă „cei vechi“ sunt mai tari și mai mulți și i-o impun!
Citește continuarea comentariului în Revista 22.
