Aşa cum am prezis aici cînd justiţia cu faţă umană a amînat pronunţarea pentru după sărbători, Adrian Năstase a primit, în unanimitate, a doua condamnare şi viitorul său politic a fost definitiv anulat, indiferent cîte luni va sta în puşcărie. Prilej pentru oficinile crimei organizate care încearcă să se confunde cu presa să îşi dea poalele peste cap. De asta, deşi mi-am jurat că nu mai scriu despre Adrian Năstase, la a cărui cădere am contribuit mult, pentru că eu nu lovesc în oameni deja la pămînt, trebuie, văd, să explic clar de ce mai toate comentariile pe care le auziţi la TV sînt nule şi neavenite, pe lîngă că sînt de rea intenţie, stupide şi contradictorii. Pe rînd.
1. Argumentul că Năstase e nevinovat că nu sînt probe destule. Fals. Oricare din noi dacă îşi aducea gresie din Tibet fără taxe vamale folosindu-şi influenţa pe la organele statului o păţea dacă era prins. Nu îl condamnau judecătorii în unanimitate dacă nu erau probe. Băsescu nu controlează judecătorii, şi nici nu simpatizează cu el decît foarte puţini. Judecătorii nu puteau face decît ce au făcut, altfel erau ei pasibili de pedeapsă.
2. Argumentul că Năstase chiar dacă e vinovat nu trebuia condamnat pentru gresiile lui chinezeşti că e un fleac. Fals. Familia Năstase a avut permanent funcţii publice deci nu are cum justifica imobilul din Zambaccian cu etajele, gresiile, tablourile, armele de vînătoare şi aşa mai departe. Nici un om onest care lucrează pentru statul român nu are cum justifica nimic din toate acestea. Proba finală contra lui Năstase este că are de unde restitui milioane de euro statului. În mod normal, contul lui, dacă şi-ar fi plasat ideal toţi banii nu ar trebui să ajungă nici la două sute de mii de euro, ori el e milionar în euro.
3. Argumentul că Năstase chiar dacă e vinovat trebuia condamnat pentru lucruri mai serioase. Se poate. Mai are şi alte dosare, şi asta e deja a doua condamnare. Sîntem judecaţi după fapte şi probe, şi fiecare dosar are istoria lui. Astea au fost faptele şi probele în acesta şi justiţia e pe caz, nu globală, de aia se ocupă numai Dumnezeu, nu procurorii şi judecătorii.
4. Argumentul că Năstase chiar dacă e vinovat trebuia iertat pentru că a făcut mult bine ţării cînd a fost prim ministru. Sînt de acord că e o tragedie că unii prim miniştri pro-UE, ca Ivo Sanader din Croaţia, care au contrbuit la integrarea ţării lor au fost primii care au ajuns în puşcărie pentru corupţie la cererea Europei de a stîrpi corupţia. De asta aş prefera personal să văd că acestor oameni li se iau drepturile civile, dar nu mă bucur să îi văd înfundînd puşcăria. Nu UE şi nu noi am cerut unor oameni să facă lucruri ilegale însă, ci aceşti prim miniştri cu influenţă, deci nu avem ce le face. A prezenta guvernarea Năstase doar în aspectele ei pozitive e pe de altă parte neonest. Dacă e să îmi pară rău de cineva, îmi pare rău de Victor Babiuc, care a avut o contribuţie decisivă la democratizarea justiţiei şi poliţiei comuniste în primii ani de după Revoluţie, dacă am putea ierta una pentru alta – dar nu putem- omul cu merite reale era el.
5. Argumentul că o ţară trebuie să-şi respecte liderii orice ar face ei e o prostie. Aduceţi-l atunci înapoi pe Ceauşescu.
6. Argumentul că Năstase trebuia condamnat că a privatizat defavorabil ţării şi nu că şi-a tras mici profituri pe de lături e la fel de stupid. Poliţia îl amendează pe unul că îl prinde beat la volan, nu pentru că altădată beat fiind i-a rupt trei coaste nevestei. Dacă introducem condamnări nu pentru delicte prevăzute în lege, ci rezultate ale unor politici deschidem calea arbitrariului, că judecătorii nu au cum şti dacă privatizările lui Năstase au fost oportune sau nu şi mai ales ce se putea şti cînd le-a făcut.
7. Argumentul că Năstase e o victimă pentru că şi Băsescu e rău e o inepţie. Băsescu mai are imunitate un an- dacă într-adevăr aveţi probe despre Băsescu sau ştiţi de unde le poate lua procuratura folosiţi formularul de denunţ penal de pe romaniacurata.ro şi scrieţi la DNA sau Parchetul General, cu România Curată în copie. Nu înseamnă că justiţia trebuie să se oprească pînă atunci. Să ştiţi că procurorii sînt obligaţi să urmărească orice denunţ semnat, doar dacă nu sînt probe se va da neînceperea urmăririi penale.
8. Argumentul că Năstase trebuie că a fost un om bun sau nu l-ar apăra pe toate canalele diverşi indivizi e absurd. Nu îl apără nimeni decît avocatul lui, Bolcaş, avocatul lui Voiculescu, Andon, şi o şleahtă de politicieni şi lideri de opinie pe care i-a hrănit cînd a fost prim ministru, gen Bogdan Chirieac, ei înşişi vulnerabili. Nu am văzut nici un om independent să îl apere pe Năstase. Mai degrabă întrebaţi-vă de ce pe atîtea canale TV avocaţii crimei organizate poartă discuţii despre clienţii lor fără a fi deranjaţi de vreo părere contrară, fără ca măcar să scrie pe ei cînd vorbesc ”parte interesată”. Că asta sînt.
9. Argumentul că Năstase trebuia făcut scăpat că altfel devine Băsescu prea puternic e aberant cu totul. Nu au ce căuta consideraţiile politice în chestiuni de justiţia. Ţara e cîştigată dacă judecătorii se pronunţă independent de presiuni, şi nu se pot pronunţa decît pe rînd, la fiecare caz.
10. Argumentul că numai la noi se poate întîmpla aşa ceva e fals. Din băieţii cu care se trăgea în poză Năstase, Berlusconi a ajuns deja şi el condamnat. Mai sînt cazuri notorii pe la francezi. Nu Monica Macovei i-a băgat pe ăia, ca şi la Năstase faptele lor i-au tras în jos.
Din 1992 încoace, de la scindarea FSN, cînd Năstase a rămas cu Iliescu şi Roman s-a separat cu Babiuc, Duvăz, Băsescu şi Berceanu am tot sperat că FSN e reformabil, am ţinut pumnii ca Băsescu, Geoană şi Ponta să reuşească să modernizeze partidele succesoare ale PCR. Zadarnic însă. Azi, justiţia obligă practic PSD să se despartă de trecutul său. E deplorabil că PSD are nevoie să fie pus la zid pentru a pricepe că asta trebuie să facă. Şi chiar şi aşa primele semne- Ivan, Codrin Ştefănescu, arată că unii pesedişti sînt dincolo de înţelegerea faptului că partidul e forţat să evolueze. Datoria personală a lui Ponta faţă de Adrian Năstase o pot înţelege. Dar se înşeală amarnic un partid care crede că un succesor declarat al lui Adrian Năstase poate fi un candidat prezidenţial de succes sau un şef de stat în Uniunea Europeană. Nici una, nici alta, Năstase şi loialităţile faţă de acest tip de om sau de politică aparţin trecutului.
Puteţi comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
