În plin scandal Hexi Pharma, fotbalistul dinamovist Patrick Ekeng cade secerat pe teren şi moare la câteva sute de metri de cel mai modern spital din Bucureşti. Stop cardiac. Ştirea face înconjurul lumii. Cum se poate muri în câteva minute într-un oraș în care urletul strident al ambulanțelor se aude o dată pe minut? Cât de aproape suntem de moarte şi cât de departe de viaţă? Hexi Pharma este firma Serviciului Român de Informaţii?
În ultimii opt ani, 36.100 de medici şi farmacişti au obţinut de la Ministerul Sănătăţii certificate de conformitate – documentele de recunoaştere a calificărilor profesionale pentru profesiile de medic în UE – necesare pentru a profesa în statele membre UE.
Exodul specialiştilor îşi are explicaţii simple. În sistemul medical românesc nu-şi mai pot exercita liber profesia. Cu salariile cele mai mici din Europa, constrânşi de un sistem corupt, îşi găsesc printre străini soluţii mai simple şi mai bănoase de muncă.
Niciun medic nu primeşte din plăcere şpaga. Un rezident -câştigă aproape la fel cât femeia de serviciu din spital. Majoritatea celor rămaşi este ţinută în regim de vasalitate de către baronii unui sistem feudal de administrare a sănătăţii publice.
După căderea comunismului, băieţii deştepţi s-au orientat în funcţie de procentele din PIB. Văzând că în domeniul medical se vântură anual câteva miliarde de euro, au pus stăpânire pe funcţiile administrative din policlinici şi spitale, creându-şi în acelaşi timp o caracatiţă antreprenoare. Vând şi cumpără într-un spaţiu închis al intereselor de clan.
Îl auzeam zilele trecute pe fostul preşedinte Traian Băsescu. Deşi informaţiile din presă susţin că încă din 2010 SRI a fost sesizat cu privire la posibilul atentat la viaţa bolnavilor, în legătură cu diluarea soluţiilor dezinfectante. Mai-marele în stat habar nu avea.
În urmă cu vreo două decenii, lucram în administraţia CDR. Prin 1998, am adus cu sprijinul fundaţiei germane Adenauer Schtiftung vreo opt consultanţi pentru reforma sistemului de sănătate publică şi a contri-buţiilor salariale. -S-au plimbat vreo opt luni prin ministere. Ministrul de atunci avea un consilier preocupat de cum să privatizeze fabrica de seringi de la Arad. Nimănui -nu-i -păsa de schimbarea radicală a -managementului public. Am fi putut avea un sistem alternativ de asigurări private de sănătate. Nu s-a dorit.
În anii următori, prezent în cabinetul unui mare profesor, am asistat, în calitate de pacient, la o discuţie cu un agent comercial care vindea echipamente medicale. A prezentat fără jenă două variante de preţ: una pentru cabinetul privat al medicului şi alta de opt ori mai mare pentru spitalul de stat. Am întrebat consternat cum e posibil? S-a uitat urât la mine şi a plecat. Probabil a urcat la vreo direcţiune, la vreun cadrist sau metodist al sistemului.
De câteva zile, populaţia este exasperată de frică. Te duci cu o boală într-un spital şi pleci cu altele provocate de bacteriile intraspitaliceşti.
Campania din media este condusă de interese străine? Nici vorbă. Alianţa D.A. PNL-PD propunea încă din 2004 în programul de guvernare construirea a douăsprezece spitale de urgenţă în centrele universitare ale ţării. Banii ar fi putut fi asiguraţi dintr-un credit BERD sau BEI. A venit criza, dar a lipsit şi voinţa politică.
În zadar se construiau şi se dotau 12 spitale dacă lipsea legea salarizării medicale. Nu merge una fără alta.
În România încă se mai înregistrează performanţe medicale pentru că în ţară au mai rămas profesioniştii bătrâni. După retragerea acestora, cine le va lua locul?
Mafia este bine organizată şi susţinută de cineva din umbră. Altfel nu-mi explic cum de prim-ministrul, cei doi vicepremieri, preşedintele, ministrul Sănătăţii au plecat liniştiţi în weekend. Nu am auzit de vreo celulă de criză, de vreo alarmă instituţională, de vreun cod negru al administraţiei, linişte şi pace. Sistemul veghează cabotin la libertatea noastră pentru moarte.
Răul nu vine de la străini, bacteriile nu sunt numai în pereţi, ci în întreg organismul managementului public de sănătate. În directocraţie trebuie căutat morbul. Acolo se ascunde diavolul şi de acolo se hrăneşte caracatiţa. Lipsa de reformă şi de decizie, muţenia preşedintelui, bâlbele ministrului Sănătăţii, lentoarea mişcării DNA arată că sistemul criminal ucide şi este protejat. Nu prin ieşiri de tip #unitisalvam se rezolvă cangrena din corpul administrativ al sănătăţii publice.
Ion Cristoiu a lansat teza că Hexi Pharma este un business al SRI. Mircea Toma, de la -Active Watch, a solicitat un punct de vedere în acest sens instituţiei. În linişte şi tăcere a trecut weekend-ul. Sportivii, fanii şi-au arătat ochii plânşi dreptăţii să se vadă.
Am văzut un plâns colectiv de milă, de neputinţă la plecarea spre cele veşnice a lui Patrick Ekeng. Nu mă aştept decât la condoleanţe sterpe din partea autorităţilor.
Un adevărat şef de stat ar fi tăiat în carne vie. S-ar fi răstit la ei în public: “Aşa nu se mai poate!”.
A plecat în tihna girofarelor pe autostradă. Mafia îşi continuă ospeţele. Pe altarul său satanic cad zilnic victime. Contribuabilii ajung la disperare. Aproximativ 8 miliarde de euro sunt la dispoziţia caracatiţei. Nimeni nu o deranjează. Mai mult, se îngraşă şi capătă proporţii sub ochii noştri.
În alte state, patronul de la Hexi Pharma era deferit de urgenţă justiţiei. Pe timpul lui Ceauşescu, probabil, că-l executau. Nu prin crimă se rezolvă însă gravele probleme. Ci prin soluţii pentru viaţă. Şi există resurse, numai voinţa politică şi administrativă lipseşte.
Cu un preşedinte atât de odihnit, cu un premier în tranzit, murim cu zile într-un Bucureşti în care ambulanţele urlă din minut în minut. Şi cât de aproape suntem de moarte, cu roabele salvării trâmbiţând. Mai mare batjocură nici că se poate.
