Săracii care cumpără 1-2 bilete la 6/49 intuiesc pe undeva că pierd timpul având doar o şansă la 14 milioane cu toate astea buluceala la ghişeele Loteriei apare doar când valoarea premiului urcă la câteva milioane de euro deşi s-ar „ieşi din foame” şi cu nişte amărâte de sute de mii acordate ca premiu la categoria I în extragerile uzuale. Asta pentru că televiziunile au intrat deja pe fir (fie în baza unui contract de promovare cu Loteria, fie intuind o ocazie de cancan), valoarea marelui premiu apare în fiecare jurnal, au chemat experţi care dau deja sfaturi potenţialului câştigător cum să-şi chivernisească banii iar asta a generat un efect de contagiune, super-producţia „Eu, stăpânul lumii” rulează deja în imaginaţia multora, nu toţi săraci. Fără ajutorul mediei care face sa pară… palpabile marile câştiguri s-ar obţine sume mari la 6/49 rarisim. A fost o coincidenţă (sau..nu?) faptul că pe 14 octombrie s-a câştigat la categoria I la 6/49 în condiţiile în care numărul total de variante jucate a fost de numai 640.000, conform comunicatului Loteriei. Cu alte cuvinte, din cele 13,98 milioane de variante posibile s-au jucat doar 4,5% ( mai puţin de 1 la 20 şanse ca marele premiu să fie câştigat deci) deşi televiziunile au promovat cu generozitate „oportunitatea”. Iar după acordarea unui câştig, până la acumularea unui report mai semnificativ, participarea scade sub 1% din numărul total de variante. Vă daţi seama că în aceste condiţii, fără promovarea care să-i scoata din casă şi pe bogaţi, câştigarea premiilor importante ar deveni..suspectă (prin raportarea la numărul de variante jucate)? Iar celor care se gândesc că „taxa pe prostie” sau tariful pentru „cumpărarea de speranţă” e derizoriu, le spun doar să înmulţească cei aproximativ 1 euro cotizaţi de 2 ori pe săptămană cu 3.000 (participarea timp de 30 de ani, cât o generaţie). Depuşi într-un cont de economii, cu efectul dobânzii compuse contabilizat, ar însemna mai mult decât dublu. Iar 6.000 de euro înseamnă avansul pentru un credit „Prima Casă” pentru copiii „jucătorului” sau 2 maşini la mâna a doua. Parcă n-ar fi chiar de colo fie şi pentru un „sărac”. In fond, cati au pusi de-o parte 6.000 euro dupa o viata de munca?
Dacă te nimereşti pe un forum al jucătorilor la bursă vezi ce prototip predomină. Bărbat, maxim 35, temperamental, cu un ego bine conturat. Pentru ei riscul e singura portiţă spre obiectivele vârstei-maşini, sex, ego saturat. Cât ia să construieşti o afacere care să te îmbogăţească? Ani buni, probabil.Cu marjă de 1:100 ar putea să-ţi iasă în câteva sâptămâni, dacă ai şansă. Dar, la 30 de ani, cum să nu crezi în şansa ta? În plus, poţi să te lauzi amicilor că ai fost mai deştept decât piaţa. Paradoxal, femeile sunt jucători mai buni decât bărbaţii la bursă, nu pentru că ar avea abilităţi analitice superioare ci tocmai pentru că tranzacţionează mai rar (cheltuie mai puţini pe comisioane), îşi asumă riscuri mai mici şi există şi o diferenţă majoră de obiective (o femeie ştie că va găsi mai greu prin intermediul bursei familia ideala, copii, un soţ „de casă”, etc-iar raţionamentele sale sunt mai puţin distorsionate). Iar în paranteză fie spus, maimuţele îi bat pe toţi, femei sau barbati amatori de bursa, portofoliile de actiuni alese la întâmplare de câteva rude mai îndepărtate în cadrul unor experimente au depăşit indicii bursieri (la performanţele cărora, majoritatea managerilor de fonduri de investiţii nu se ridică). Mă rog, asta poate pentru că maimuţele nu folosesc bursa ca o pârghie şi nici nu se implică emoţional în alegerile lor.
Credeţi că nu există nici o legătură între fanii lui 6/49 şi amatorii de credite cu buletinul? Sau între speculatorii la bursă şi investitorii în imobiliare între 2006-2008? Vă înşelaţi. Băncile comercializau speranţă, visuri când au lansat împrumuturile de nevoi personale fără garanţii folosind efectul de contagiune creat de televiziuni iar printre cei mai entuziaşti creditaci au fost si jucătorii consecvenţi de loto. „Iei un credit şi viaţa ţi se schimbă peste noapte, dă-le dracului de bile”. Iar la capitolul imobiliare, amintiţi-vă cine şi-a blocat banii în 2008, ce prototip de „investitor”. Dacă aveţi cunoştiinţe apropiaţi în această situaţie veţi vedea că şansele ca aceştia să semene cu clasicii speculatori de bursă sunt foarte mari. Inclusiv la obiectivele imediate (masini, femei) după marcarea marelui câştig.
O combinaţie interesantă între vânâtorul celor „6 norocoase” (loto) şi amatorul de investiţii cu efect de levier (bursă) este fanul pariurilor sportive. El ştie că are şanse microscopice, dar se iluzionează că le va dilata prin cunoştiinţele sale de chibiţ. Este mai greu de mobilizat cu televizorul şi greu de ucis cu marja pentru că pariază oricum sume mici. Ca şi jucătorul de loto cotizează pentru a-şi întreţine speranţa, dar vrea să câştige din aceleaşi motive ca şi jucătorul de bursă (bani, femei, stima prietenilor care-l vor sui pe soclul de expert-majoritatea pariorilor sunt de asemenea bărbaţi). Până la urmă, este jucătorul care se distrează cel mai mult. Se bucură de ambianţă (casele de pariuri au devenit un fel de stadioane cu galerii în miniatură, cu ecrane şi bomboane agricole) spre deosebire de amatorul de loto şi nu este măcinat de stresul speculatorului la bursă, riscând bani mai puţini (asta nu înseamnă că nu va ajunge si el falit dacă perseverează).
