Dinu Patriciu – devenit cel mai bogat roman prin vanzarea Rompetrol – e trist precum un copil care a pierdut cea mai draga jucarie. Ne-a povestit versiunea romantata a companiei de PR despre tranzactia secolului, dar s-a vazut clar ca nu crede in ceea ce spune. Sau ca stie ceva ce-i umbreste bucuria, iar acel ceva nu va putea fi ascuns foarte multa vreme. Cat a luat exact pe cele trei sferturi din actiunile holdingului olandezo-elvetian Rompetrol nu ne-a spus Patriciu, ca e taina contractuala. La fel de secrete sunt si clauzele care au facut posibila tranzactia. Rompetrol e o companie privata si nici o lege n-o poate "condamna" la transparenta.
Cumparatorul KazMunaiGaz e o companie de stat, insa un stat unde democratia reala va ajunge, poate, in alta viata. Vom afla pretul corect in tranzactia kazaho-romana doar in cazul in care interesele lui Nursultan Nazarbaev vor dicta o brusca transparenta sau o "regretabila" scurgere de informatii. Rezervele de petrol (jumatate din cele ale Rusiei) si gaze naturale ii permit lui Nazarbaev sa realizeze cam tot ce doreste in Kazahstan, dar si un adevarat balet in afara lui. Rusia si China, pe de o parte, SUA si UE, pe de alta parte, il privesc cu ingaduinta, ca pe o closca pe care n-o tai, ci o lasi sa-si creasca puii de aur.
De la Nazarbaev ne putem astepta la orice. A modificat Constitutia ca sa ramana presedinte pana la moarte. si-a demis ginerele, pe Timur Kulibaev, de la vicepresedintia colosului Samruk, din care face parte si compania petroliera KazMunaiGaz. si-a dat acordul ca megaholdingul Samruk sa fie condus de un englez, Richard Evans, ex-presedintele BAE Systems. Daca ati uitat, BAE Systems este tocmai compania engleza care a cadorisit Romania cu doua fregate second-hand si, drept bonus, un scandal nesolutionat al comisioanelor acestei tranzactii. Evans va trebui sa-i invete pe kazahi cum e cu spiritul corporatist la "ghiaurii" de occidentali. Un oficial de la KazMunaiGaz a avut, probabil, un acces de sinceritate cand i-a povestit unui reporter Reuters ca boardul kazah al companiei este interesat si de sfertul de actiuni ramas in posesia lui Dinu Patriciu. asta da motiv pentru tristetea de ingropaciune a lui Dinu Patriciu, care s-a grabit sa dezminta o astfel de posibilitate in viitorul apropiat! Calin Popescu Tariceanu nu s-a pronuntat, a fentat elegant tranzactia amicului sau, pe motiv ca Guvernul nu se poate amesteca in destinele unei firme private. Apropo, pana nu de mult pleda pentru Rompetrol, principalul contribuabil la buget. Presedintele Basescu a tacut malc cateva zile, dupa care a declarat – aparent fara nici o legatura cu dusmanul de la Rompetrol – ca Romania este interesata de strangerea relatiilor cu statele caspice, in general, si cu Kazahstanul, in special. Sunt semnale ca nici Uniunea Europeana nu va avea nimic impotriva si va aproba tranzactia. SUA n-au reactionat oficial, dar un expert respectabil precum Janusz Bugajski, directorul programului Europa Centrala si de Est la Foreign Service Institute, a ridicat putin din sprancene, subliniind ca "este foarte important sa se stie cine este in spatele KazMunaiGaz". Analistii kazahi au pus si ei paie pe foc cand au declarat ca s-a platit un pret prea mare pentru Rompetrol, "plusul" fiind de un miliard de dolari. Media romaneasca a comentat in fel si chip tranzactia, incercand s-o lege intr-un fel sau altul de politica damboviteana. Or, cheia afacerii se pare ca este in alta parte si dupa ea plang actori politici romani, carora le-ar fi placut sa faca ei cartile. Sau macar sa aiba jokeri la indemana. Sferele de influenta/confluenta intre petropolitica si geopolitica se asaza si se reasaza de ceva timp si nimeni nu este sigur daca si cum mai intra in carti. Nici melancolicul petrolist Dinu Patriciu.
