An electoral fiind, vom avea parte de lupte politice pe toate fronturile, inclusiv pe cel al sondajelor de opinie. Nu mă refer la presupusele „ajustări” pe care le-ar face casele de sondaje, la cererea comanditarilor. În lipsa dovezilor, prefer să nu acuz. Evident, atunci când un partid nu depăşeşte, în decurs de un an, în nici unul dintre sondajele efectuate de opt case de sondaje diferite, valoarea de 2%, iar la a noua înregistrează 8% (cazul PUNR – IRSS), trebuie spus că lucrurile sunt dubioase.
Nu pot însă să nu observ că, sistematic, rezultatele unor institute de sondaje cu vechime pe piaţă sunt mai favorabile unor partide, de regulă celor care comandă sau care sunt apropiate acţionariatelor respectivelor agenţii. Explicaţia este însă mai subtilă decât simpla măsluire a cifrelor. Un exemplu în care am „încasat” personal efectele acestui tip de manipulare mi se pare edificator.
În campania pentru localele din 2004, institutul pe care-l conduceam, IMAS, a avut un contract de cercetare cu PSD, în baza căruia avea de efectuat trei sondaje privind intenţia de vot pentru funcţia de primar general, la interval de 10 zile între ele. Primul sondaj, la începutul campaniei, înregistra pentru cei doi candidaţi principali (Băsescu şi Geoană) scoruri cvasiegale (diferenţă mai mică decât marja de eroare). Următoarele două sondaje au indicat fiecare o creştere de câte 7-8 procente a intenţiei de vot pentru Băsescu, astfel încât, pe baza tendinţei indicate de serie, după ultimul sondaj, cu o săptămână înaintea alegerilor, se putea previziona victoria lui Băsescu din primul tur – ceea ce s-a şi întâmplat. Beneficiarul sondajului (organizaţia Bucureşti a PSD) a dat publicităţii primul sondaj, nu însă şi pe următoarele. În ochii mass-media şi ai publicului, institutul pe care-l conduceam a apărut drept cel care a indicat un scor de egalitate, în flagrantă contradicţie cu rezultatul alegerilor. Contractul era contract, clauza de confidenţialitate mă împiedica să public rezultatele fără acordul beneficiarului. Am făcut-o după încheierea alegerilor, dar cine mă mai asculta?
Pentru cei care cunosc mecanismul campaniilor electorale e cunoscut faptul că fiecare partid are contract cu cel puţin un institut de sondaje, care-i furnizează informaţii cel puţin săptămânal (o dată cu dezvoltarea sondajelor telefonice, şi mai des). Nu-i nimic rău în asta, interesul ambelor părţi fiind ca datele furnizate să corespundă cât mai bine realităţii, astfel încât să permită luarea unor decizii tactice. Uneori, cifrele arată mai bine pentru partidul beneficiar, alteori mai rău. Numai că în mass-media ajung numai unele – aţi ghicit, tocmai cele convenabile (şi numai întrebările convenabile) beneficiarului sondajului şi întotdeauna la momentul potrivit. Aşa se face că datele publicate sunt de regulă favorabile partidului care le-a comandat.
Luni, ziarele au publicat un minisondaj telefonic (725 interviuri) CSOP, venit la ţanc pentru a-l contracara pe cel dat publicităţii de CCSB cu o zi înainte (comandat de trustul Intact) şi în care USL era cotată la 57%, iar PDL la 18%. În sondajul CSOP, USL are 47% şi PDL – 20%, iar în subtitlul articolului ni se spune: „PDL a depăşit partidul lui Dan Diaconescu, iar UNPR şi-a dublat procentele” (asta cu dublatul de la 1% la 2% e de tot hazul). Din graficul apărut în „Evenimentul Zilei” înţelegem că acesta era cel mai recent dintr-o serie de cinci sondaje, începută la sfârşitul lunii ianuarie. În primele două (24-25 şi 28-29 ianuarie), PDL era cotat cu 16% şi 17%, deci cu 4, respectiv două procente în urma partidului de la OTV. Situaţie jenantă – principalul partid de guvernământ era, de fapt, a treia formaţiune în preferinţele electoratului, surclasată de un partid care nici măcar nu face parte din Parlament. Evident, pentru a ascunde această situaţie, sondajele cu pricina nu au fost publicate. Mai e o minciunică în prezentarea sondajului: ni se spune că eroarea ar fi de ±3,6%, dar procentele partidelor au fost calculate din 59% din eşantion, adică 428 persoane (care şi-au declarat intenţia de vot), eroarea fiind de fapt ±4,8%.
Să nu credeţi că în luna ianuarie nu s-a publicat nici un sondaj CSOP. S-a publicat unul, în 18 ianuarie, atunci când manifestaţiile din Piaţa Universităţii erau în plină desfăşurare, parcă pentru a ni se spune că lucrurile nu stau chiar aşa, că cei din stradă sunt o minoritate, că în realitate lumea are o părere mai bună despre partidul de la guvernare (cotat cu 21%). Titlul era „Victor Ponta şi Crin Antonescu s-au prăbuşit în sondaje”. Numai că sondajul fusese realizat între 20 şi 30 decembrie 2011.
În concluzie: publicăm numai ce ne convine şi atunci când ne convine. Efectul e garantat.
P.S. Rămâne de discutat cum se face că, în două sondaje efectuate aproape simultan, USL este cotată o dată cu 57% şi apoi cu 47%. Dacă mă întrebaţi pe mine, probabil că cifra corectă e pe la 52%.
Mircea Kivu este sociolog
