Cei mai răi criminali din România nu sînt bolnavul mintal care a înjunghiat un preot, zdruncinînd o comunitate întreagă, nici cei patru imbecili care au avut ghinionul de a fura cartea de credit a mamei ministrului de interne francez, degradînd suplimentar imaginea ţării noastre. Că ăştia nu ştiau mai multe, sau mai bine. Într-un sondaj de acum cîţiva ani în care am întrebat pe români dacă există oameni deasupra legii, 80% au spus că da. Şi cînd i-am întrebat la cine se gîndesc, deasupra legii au fost indicaţi ca fiind oamenii politici, după aceea oamenii cu relaţii, după aceea poliţia, şi abia după aceea criminalii şi bogaţii. Am crezut timp de vreo două ore că am spart acest stereotip popular, bazat pe experienţă, cu condamnarea lui Adrian Năstase, şi am făcut chiar greşeala să îl compătimesc, în direct şi la o oră de vîrf. Din păcate, ce s-a întîmplat de atunci încoace, mobilizarea enormă a tuturor celor aflaţi deasupra legii contra statului de drept, a magistraţilor şi finalmente contra restului societăţii, care nu are alte pretenţii decît să ajungă odată egală cu aceştia, nu lasă loc de nici o interpretare. Poporul are dreptate. Infractorii sînt în poziţii cheie în continuare, şi ceea ce s-a întîmplat cu Năstase a dus la mobilizarea lor generală. Iar lipsa de experienţă şi stîngăcia unor lideri politici, combinată cu marea experienţă şi lipsă de scrupule a altora face situaţia de-a dreptul periculoasă, mai ales că nu există soluţii simple, ca alegerile.
Să încep cu Adrian Năstase. O să pun o întrebare simplă. Cîţi dintre noi, înainte de a fi arestaţi după o condamnare definitivă, ar avea parte de acest regim special, telefon cu ministrul de interne, ambulanţă la uşă, armele neconfiscate pînă în ultima clipă, şi finalmente operat de trei medici de partid, fost ministru, fost senator şi consilier special, proaspăt numit de Victor Ponta? E dramatică politizarea în cîmpul sănătăţii, de acord, dar şansele de a nimeri trei din trei sînt, în lumea probabilităţilor, cam nule, cum ar spune Sherlock Holmes. Avocaţii lui iau fotolii centrale în talk-showuri, de unde înjură nestingheriţi pe magistraţi. Aceştia din urmă nu au dreptul legal să iasă la televiziuni să se apere, presupunînd că i-ar invita cineva, că multe televiziuni sînt în mîna infractorilor. O să îmi spuneţi că Năstase merită acest tratament nu pentru că a fost prim ministru, ci pentru că e un intelectual, un om rafinat, nu poate fi tratat ca un infractor de rînd. Nu e adevărat: asta face vina lui mai mare, nu mai mică. Ce fel de intelectual şi ce fel de mentor era Năstase cînd îl făcea doctor pe Ponta, aşa cum un senior medieval investea un vasal, cu o teză cu părţi copiate de la membrii unei comisii în care mai figura Ion Diaconu, presupusa victimă a plagiatului, care afirmă sus şi tare că nu a fost (să muncească cineva să vadă din ce au fost traduse cele 30 de pagini ale broşurii despre Curtea Penală Internaţională ale acestui domn)? Şi oare dl. Ponta a fost singurul om tînăr introdus pe această cale în lumea academică de dl. Năstase, şi care o fi fost preţul care i s-a cerut? Nu, dl. Năstase nu e un academic, nu e un demn profesor, e un corupător al tineretului şi nu merită plîns pe toate canalele cînd el folosea organele statului ca să ridice oameni pentru simpla crimă de a fi opozanţii lui, de la bibliotecarul Dan Erceanu la Mugur Ciuvică. Probabil lumea a uitat, dar în apărarea lui Ciuvică a construit societatea civilă pentru prima dată mecanismul internaţional care avea să servească apoi de cîte ori democraţia era ameninţată. Şi atunci arestul preventiv era regula, rolul magistraţilor era mult mai mic. Profit de ocazie ca să spun că în viaţa mea nu am scris materiale anti-Năstase la Bruxelles, cum a crezut el mereu, nu există unul, în nici o arhivă, tot ce am raportat vreodată contra regimului Năstase e public, semnat sub antetul a mari organizaţii internaţionale, strict factual şi instituţional, niciodată nici un denunţ la persoană.
A avut dreptate Mircea Geoană cînd a permis ridicarea imunităţii lui Năstase, şi a avut dreptate să distanţeze partidul de infractorii săi de vîrf. Cînd vezi reacţiile de azi devine clar că prăbuşirea lui Geoană a fost o răzbunare a lui Năstase. Dar oamenii tineri care conduc PSD au acum marea ocazie de a continua politica lui Geoană, de a se distanţa de Năstase, de a face pasul spre viitor. Refuz să cred că deja la vîrsta lor nu mai există decît trecutul, că deja stă cineva pe cine ştie ce secrete teribile or avea. Despărţiţi-vă de Năstase! Nu aveţi nimic altceva de făcut, sau dacă are dreptate dl. Dragnea că Năstase nu e trecutul, ci viitorul PSD, atunci şi dl. Dragnea e trecutul în egală măsură, sau va deveni foarte curînd. Că Geoană nu din ranchiună, sau ambiţie, sau complot cu Băsescu se despărţise de Năstase, ci pentru că era mai bine conectat la lumea internaţională, şi ştia că pentru colegul lui nu mai există întoarcere. Ca să vă despărţiţi de Năstase, e destul să aplicaţi statutul partidului vostru. Asta e tot.
Dan Voiculescu este cel care a fost cel mai zguduit de experienţa lui Năstase. Voiculescu avea termen pe 29 iunie la Inalta Curte in dosarul de coruptie cu Ministerul Agriculturii. Prin demisia din Senat, cu un pretext subţire, el speră ca procesul să nu mai fie la secţia penală a ÎCCJ, care nu mai e „sigură„ după ce ring-leaderul Cătălin Voicu a fost dezactivat şi condamnat, ci să ajungă înapoi la tribunal, cu apelul la Curtea de Apel Bucureşti, încă parţial reformată, şi oricum mai tîrziu, că ceasul prescripţiei ticăie deja. Dosarul nu e o făcătură politică, ci o tîrzie reacţie a organelor statului la unul din cele mai mari tunuri date vreodată: 6 hectare de teren şi un hectar de constructii în Băneasa au fost cumpărate de Dan Voiculescu la un preţ de 75 de ori mai mic decît cel real, conform procurorilor, plătind 104.730 de euro în vreme ce valoarea reală era de 7.900.929 de euro. Cum se prezintă dl Voiculescu în faţa justiţiei? Dînd ordine în direct noii puteri să înceapă lupta cu legea. Deja începută, şi în modul cel mai stupid, de la numirea unor miniştri cu probleme de incompatibilitate legală clare la desfiinţarea locurilor PDL în Consiliul de Administraţie al TVR. Nu cred că mă bănuieşte nimeni că iau partea domnilor Carp şi Stanomir, cei propuşi de PDL, dar e fără precedent şi ilegal ca un partid să fie exclus din algoritmul parlamentar. Dacă zilele astea Curtea Constituţională e copleşită de lucru, e pentru că în fiecare zi guvernul sau parlamentarii se cred deasupra legii.
Ultimul meu exemplu pe ziua de azi arată o situaţie în care vinovată este majoritatea deputaţilor, care a adoptat zilele acestea o lege care permite statului să desfiinţeze o mare parte din societatea civilă, în orice caz pe cei care au în titulatură numele de uniune, agenţie sau institut, stabilindu-se monopolul statului pe aceşti termeni. In fantezia deputaţilor noştri, legile se aplică retroactiv (care e problema?) şi e perfect normal ca statul să radieze în şase luni toate acele organizaţii care nu se desfiinţează singure. Cele mai marcante sînt IPP şi AMP, dar în aceeaşi situaţie sînt şi toate institutele de partid, Şincai, Studii Populare, etc. Nu or fi la mari standarde academice aceste institute, dar dacă deschidem cutia Pandorei să nu uităm că există institute întregi ale statului care nu au o lucrare ISI. Ideea că numai în societatea civilă sau privată se ascund impostorii şi la stat sînt doar valorile e oricum o prostie: Năstase şi Adrian Severin sînt profesori la Universitatea din Bucureşti, nu la Spiru Haret, Universitatea de Vest sau Oradea, unde pretenţiile sînt mai mici. Ce poţi să spui de nişte parlamentari care închid o organizaţie care monitorizează Parlamentul, deci joacă un rol civic? Pare de necrezut, dar amendamentele criminale au fost introduse de un deputat pe nume Gabriel Andronache, unul din peneliştii care au văzut lumina şi s-au mutat la PDL. Dl. Andronache e un vechi promotor al privilegiului prin intermediul legii, dovadă că împreună cu colegul Daniel Buda, tot PDL, a promovat un amendament în legea nr. 270/2010 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prin care avocatul stagiar care a exercitat cel puţin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, preşedinte sau vicepreşedinte de consiliu judeţean dobândeşte la cerere calitatea de avocat, fără să mai dea un examen la barou. În acest fel politica devine definitiv calea scurtă spre practica judiciară, ca şi spre lumea academică, regulile fiind doar pentru ceilalţi.
Ca să nu închei pe acest ton pesimist, două femei care şi-au făcut datoria în ultima săptămînă merită aplauzele noastre: Livia Stanciu, preşedinta ÎCCJ, care a condus şi completul care l-a judecat pe Adrian Năstase, şi Codruţa Kovesi, care a apărat cu bravură independenţa magistraturii, deopotrivă de ministrul Justiţiei şi de corul mediatic al unor lideri de opinie în solda crimei organizate. Am uitat să spun şi că situaţia de la ICR e în suspensie, după ce am convins pe Avocatul Poporului să atace, tot la Curtea Constituţională (nu avem decît arma judicial review cînd cei aleşi se cred deasupra legii) ordonanţa de urgenţă Diaconu-Marga, atît de prost motivată că autorii par să fi ajuns jurişti pe amendamentul Andronache-Buda. A fost atacat caracterul nemotivat al urgenţei care scurtcircuitează consultarea celor interesaţi de viitorul ICR. Nu am îndoieli că vom cîştiga, şi să fie învăţătură de minte unei noi puteri care nu pricepe că e limitată constituţional, ca orice putere, şi de două săptămîni se luptă prosteşte nu cu Băsescu, ci cu legea.
Comentariile la textele Alinei Mungiu Pippidi au fost desfiintate la cererea autoarei si vor fi reintroduse dupa alegerile din 2012. Puteti comunica cu Alina Mungiu-Pippidi prin intermediul paginii ei personale la http://www.sar.org.ro/amp/. Puteti da o nota articolului mai jos.
