Mai tine cineva minte de la ce a inceput ancheta in cazul procurorului Tulus? Ca eu citesc regulat si atent rapoartele Comisiei Europene, si nu am remarcat decat laude la adresa DNA, considerat varful de lance al reformei in Justitie. si deci de la ce s-a pornit? De la nimic. Nici macar un pretext, oricat de slab. Pur si simplu, sectia condusa de acest domn se ocupa de toata lumea aflata la putere intr-o forma sau alta: Dan Voiculescu, Marko Bela, niste baroni liberali locali, patroni ai avocatelului stagiar ajuns ministru al Justitiei, si pana la urma chiar ministrul, caruia nu-i mai ramanea decat sa-l dea afara. Incercarea a parut stangace, dar nu vad cum putea fi camuflata. Ce putea face, sa-l numeasca ambasador sau atasat militar? Iesea din prerogative. Ca atare, incercarea a esuat intr-un val de proteste nationale si internationale. S-a trecut atunci la a doua incercare, care putea fi mai subtila. Dar nu a fost. Cand trimiti doi inspectori CSM care calca legea incepand sa-si dea cu parerea despre fondul dosarelor, care sunt transferati din vechiul corp de inspectori ceausisti de la Ministerul Justitiei (ca atare, cred ca treaba lor e sa dea solutii mai bune ca magistratii), si sunt asa de prosti ca si citeaza pe larg din dosarele celor pe care au fost trimisi sa-i scoata basma curata, si mai si scurgi materialul lor la public, nu reusesti sa fii prea subtil. Ce sa mai vorbim de recurgerea la agentii oficiali ai kompromatului, ca Gabriela stefan (Monica Macovei era de-abia numita ministru, si d-ra stefan scria calomnii despre ea si apara tabara Stanoiu in Adevarul, mai tarziu in Gandul).
Poate nu stiti ce e un kompromat? E un cuvant rusesc de tranzitie, care defineste in presa rusa manipularea de informatii compromitatoare reale sau inventate la comanda cuiva pentru a compromite o persoana sau o institutie. Kompromatul e o institutie economica (iese banul) si politica (schimbi demnitari) din ce in ce mai serioasa in presa noastra, deschizatorilor de drumuri ca Sorin Rosca Stanescu adaugandu-li-se si ziare mai cu nume. Folosirea unor bucati trunchiate din raportul despre DNA al celor doi inspectori CSM e, desigur, kompromat, cum au fost si cele doua pagini din alt cotidian central, care incercau sa dovedeasca faptul ca mitropolitul Daniel, intre timp patriarh, e securist si infractor. Cand IPS a fost ales, cateva saptamani mai tarziu, m-am distrat sa vad ca ziarul cu pricina da stirea fara nici o mentiune la ce publicase anterior, ce sa mai vorbim de scuza sau dezmintire. Daca presa romana se lupta timid sau deloc cu coruptia, dar foarte energic cu cei care lupta cu ea, cum presa italiana pe timpul "mani pulite" nu a facut-o niciodata, desi proprietarii ei nu erau mai presus de orice banuieli, este indiscutabil fiindca kompromatul e practicat cu marea complicitate a celor care il conduc. Un material ca acesta despre DNA, sau cel despre IPS Daniel, nu apare niciodata din greseala. Cei care conduc aceste redactii, sau unii dintre ei (verificati campaniile de kompromat, sunt intotdeauna pe tura unuia), stiu ce fac.
Unii nu practica doar prin propriile lor ziare kompromatul. Ei mai aduc in sprijinul dezinformarii si opiniile lor "libere" de invitati la televiziuni, incercand sa acrediteze aberatii, cum ar fi ca Basescu da ordine la DNA (ar mai fi finul lui trimis in judecata?) sau ca el insusi are mari probleme cu vreun dosar (daca dosarul "Flota" avea ceva, sub un guvern Vacaroiu si unul Nastase, in peste zece ani de cand vorbim despre el, chiar credeti ca nu l-ar fi folosit dusmanii lui?). DNA a fost, de altfel, subiectul de kompromat al intregii veri. Cel mai comic episod a fost unul din ziarul Ziua in care ne aratau cat e de costisitor sa asculti telefoanele si cum ar iesi statul roman mai bine daca nu s-ar asculta telefoane deloc. De fapt, cum ar iesi infractorii mai bine. Am face noi o mica economie, dar ei ar face una mare de tot!
Cardasia unor infractori cu industria de kompromat din presa se ingrasa din doua surse mari. Prima e vulnerabilitatea guvernamentala. Pe vremea lui Nastase, se faceau ilegalitati la achizitii, pentru care azi dnii Mihailescu, Mitrea sau DIP ajung la puscarie, cu seful lor cu tot. Pe vremea lui Tariceanu, o "facem legal", cu alte cuvinte dam legi spre profitul unor persoane sau firme private, cu concursul unora fara minte precum Chiuariu, care face greseala sa semneze asemenea acte, ca nu au aflat ca ministrul Justitiei nu are imunitate legala. A doua sursa e vulnerabilitatea jurnalistilor. La toate aceste ziare sunt si ziaristi onorabili (lor nu le cere nimeni nimic, ca sunt amatori destui de kompromat, plus ca si aici e o piata) sau colaboratori decenti, dar care toti nu prea au din ce trai si nu isi pot permite sa isi piarda slujba sau rubrica, asa incat prefera sa mai coboare cate o treapta in fiecare zi pe scara evolutiei, spre sacalii pe langa care vietuiesc. In fond, nu e altfel decat pe timpul lui Ceausescu, cand nu toti eram criminali, doar unii. Dar toti ne faceam ca nu vedem criminalii, ba chiar eram fericiti cand ne dadeau mana. Azi, cand cu criminalii se lupta macar unii procurori, nu o fi prea tarziu sa ne dam seama ca asta e lupta noastra, nu a celor de la Bruxelles, si sa declaram mai hotarat in ce tabara suntem. z
Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
