Atentatul asupra statului de drept din vara anului 2012 a arătat că principala miză a USL şi a Guvernului Ponta este subordonarea justiţiei. Scopul: protecţia parlamentarilor şi a celor din administraţie – primari, consilieri locali şi judeţeni – de DNA şi ANI. Continuă să fie acesta dezideratul USL? La începutul lui 2013 am fi fost tentaţi să răspundem că, fie şi parţial, guvernul şi coaliţia majoritară au renunţat, că, oricum, şi-au mai rafinat mijloacele. La finalul lui însă, putem răspunde fără ezitare „da“.
Loviturile date justiţiei în timpul suspendării preşedintelui Băsescu s-au blocat, uneori la limită, în opoziţia unor instituţii fundamentale pentru lupta anticorupţie, care au rezistat nu doar datorită susţinerii venite din partea Comisiei Europene, a Occidentului în general, ci şi prin câţiva oameni de curaj.
Învăţând lecţia lui 2012, una dintre primele mişcări făcute de USL a fost declanşarea acţiunii de îndepărtare din CSM a celor care au luat poziţie atunci. Alegerea Oanei Schmidt-Hăineală în funcţia de preşedinte CSM şi a Alinei Ghica în cea de vicepreşedinte, o rocadă, a provocat furia USL. Motivul oficial: CSM nu poate fi condus de un procuror. Cu ajutorul Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR), patronată din umbră de Viorica Costiniu, soţia judecătorului condamnat pentru corupţie în dosarul Cătălin Voicu, a UNJR şi a unei campanii de intimidare şi dezinformare marca Antena 3, Dănileţ şi Ghica au fost revocaţi din CSM în martie 2013. Situaţia a fost salvată in extremis, cei doi au câştigat în instanţă şi au fost reinstalaţi în funcţie câteva luni mai târziu. Instituţia a primit însă un semnal dur, care a dus la înmuierea tonului critic.
