Am cam vazut ce fel de prim-ministri ni se pregatesc si nici unul nu ma entuziasmeaza. Motivul este simplu: ambii au fost selectati in asa fel incat sa reprezinte o mutare pe tabla de sah a meciului plicticos si stupid al manipularii politicii romanesti intr-un sens pro- sau anti-Basescu. Dl Iohannis a facut o treaba bunicica in calitate de primar al Sibiului, de prezenta sa la municipiu legandu-se programele din anul cand orasul baronului Brukenthal a ajuns "capitala culturala a Europei". Dar eu unul am incetat sa-mi mai fac iluzii ca experienta de primar este in sine o garantie a priceperii in fruntea unei tari sau a unui guvern, cei doi "B" pedelisti – Basescu si Boc – m-au linistit pentru o perioada in aceasta privinta. Tot de aceea, nici doctorul Sorin Oprescu nu ma convinge, oricate declaratii de intentii cu iz de "baiat de gasca" ar face. (stim si baiatul, si gasca, la drept vorbind!) Nu neglijez beneficiile de imagine premeditate de cei care, vicleni fiind, s-au gandit sa propuna pe tronul de la Palatul Victoria un minoritar. Se conteaza pe simpatia Germaniei, pe increderea populara ca "nemtii au stiut mereu ce si cum sa faca", pe fum in ochi si transferuri de autoritate dintr-o zona (primaria) intr-alta (la Guvern). In plus, se agita drapelele neinregimentarii politice, ideea unui independent fiind simpatica oricarui cetatean care s-a saturat de rotatia cadrelor din bine stiutele partide din avanscena. In numele acestui principiu, al independentei, se misca si medicul care isi aplica vagile chirurgii necicatrizabile pe obrazul Bucurestiului. si tot la fel apare din maneca lui Traian Basescu si dl Croitoru, om de finante anonim – discretia lui ar fi, in mod normal, un punct in favoarea lui, pentru ca indica o anume decenta foarte diferita de exhibarile uzuale pe la posturi de televiziune si in pamflete improvizate la microfoanele reporterilor de actualitate –, dar bine plasat in sistemul rapace al bancilor, adica tocmai locul de unde a navalit criza peste noi. Din pacate, nici domnia sa, impins de la spate de mana ferma a unchiului Traian ca o fata mare la balul satesc duminical, nu e tocmai independent.
La noi treaba e imbacsita bine. Independentii autentici sunt de la bun inceput exclusi din joc. Daca nu devin remorci la partidele zdravene, detinatoare de baronii, gabori si fiefuri, care beneficiaza de insi obraznici si obraze groase, s-a terminat. Ca sa ai un adevarat independent nu ar fi destul nici macar un pact de abstinenta politica in alegeri al tuturor partidelor. Ar trebui sa survina si un plebiscit amplu la nivel de populatie. Dar si atunci ar fi intemeiate temerile, tinand seama de traditiile noastre de lupta electorala cu pumnii in gura si de manipulari maiestre.
Din start deci privesc oarecum blazat, iertare ca nu ma strofoc prea tare, prosteala asta generala care aduce a complot impotriva bunului-simt si a luciditatii. Ma tot uit dupa un obraz care sa imi inspire o simpatie genuina sau sa ma impresioneze cu un proiect, poate utopic, dar intrucatva de anvergura, acolo… Nimic insa, fie ca ploua, fie ca e senin. si intre timp, joaca de copii – lapte gros si mata-n sac, leapsa ori sotronul – continua printre prezentabilii nostri reprezentanti legiuiti. Bunaoara, desi i s-a explicat cu binele si cu blandete ca se agita degeaba, croitorasul cel viteaz croieste guverne din cutite si pahare. Treaba lui, poate ca si eu, daca as fi in criza de identitate, m-as fatai pe micile ecrane pretinzand ca voi deveni guvernatorul judetelor romanesti din Alaska si dandu-mi importanta. Cum nu am insa asemenea dileme, ma uit la dl Croitoru, un om cu aparente normale si decente, vag timid, parca, manat totusi de resorturile unui capriciu prezidential determinat, acesta din urma, de vreo socoteala dupa care a sosit vremea ca politicii veroase sa i se asocieze fatis si marea finanta de carton autohtona.
Nu m-a surprins ca guvernul crosetat de domnia sa pare intocmit in ragazul dintre doua sedinte ale Cabinetului Boc, pe cand titularul clujean de pana mai ieri a iesit la un telefon, pe hol, iar doamnele jucause cu banul public s-au retras, ca in filmele americane, in vreun "restroom" sofisticat, spre pudrarea nasucurilor. M-a descumpanit si intristat un pic insa nesimtirea cu care se regasesc pe lista cea noua insi de care se leaga lipsa de perspectiva si deteriorarea vietii mele personale – ca si a vietii tale personale, cititorule – in ultimele luni de zile. Cei care vorbesc despre Guvernul "Boc III" vor fi stiind ei ceva. Se vor fi gandit ca, intr-o miscare subtila, profitand de chemarea pe mobil a constitutionalistului Emil, dl Croitoru si-a insusit lista de nume din mapa acestuia.
Regasesc, bunaoara, acolo, un nume care traieste – fara tragedia lui Hamlet – in umbra tatalui sau si care, sasaind si tataind pe langa Biserica Armeneasca, speriat ca s-ar putea aprinde, plin de sine, dar deplin gaunos, crezand ca isi justifica postul pentru ca Festivalul anual Enescu a continuat si in toamna de fata, neraspunzand nici macar negativ la sesizarile care i se fac, pozeaza in om de cultura. Norocul lui cu cele trei doamne, Ridzi, Udrea si Andronescu care, acaparand atentia publica aproape integral, au magnetizat in directia lor majoritatea contestarilor. Cu asemenea demnitari, ideea de continuitate politica primeste un pumn in plina figura.