In timp ce Cabinetul vrea sa ia niste bani din pensiile amarastenilor – ca, deh, Guvernul pare sa aiba mentalitatea unei gasti de cartier care colecteaza de pe la oameni taxe de protectie –, ce mai face fostul partid-stat, batalionul de nadejde al opozitiei, PSD-ul confruntat cu o schimbare dinastica semnificativa? La drept vorbind, nimic, ocupat cum e sa isi savureze marea victorie. Prin "victorie" trebuie inteles, dupa toate semnele, ca nu s-a rupt echipa in mai multe bucatele, dupa cum preconizau unii lideri semeti de gasti din interiorul partidului si cativa observatori atenti la seismografele politice. Asta inseamna ca principalul obiectiv al PSD pentru urmatoarea etapa seamana cu al Rusiei postsovietice: sa isi recupereze fiii rebeli, sa stea din nou, cu totii, la aceeasi masa, sa accepte fiecare cate o felie de paine taiata ritualic de tatucul din fruntea bucatelor sau de substitutul lui mai tanar – dar obedient – Victoras Ponta.
La randul lui, fostul tar s-a dat la fund, dornic, probabil, de comprese si avand reactii alergice la simpla vedere a uzurpatorului. Altii, in schimb, trag nadejdi insemnate: Termopanix se si vede cat mai curand instalat in noi fotolii moi, la carma diverselor comisii de partid, iar Mitrea e pregatit pana in dinti sa il rada, cu cutite si pahare, pe fabulosul Marean Vanghelie, a carui amprenta s-a pus pana si pe fruntea lui Mos Iliescu. Impresia ca generatia tanara a stangii de partid si birocratica e perfect compatibila cu cea a predecesorilor se intareste de la o ora la alta. Manevrele lui Cristian Diaconescu in civil si cu basca trasa pe ochi, monitorizate, nu m-as mira, chiar de unii dintre colegii lui de formatiune politica, si poate chiar mana in mana cu amatorii de cunoastere de la Palatul Pionierilor, au continuat si in timpul congresului, sub deviza "Candidez, nu candidez!".
Acest fost ministru de Externe pe care multi l-au apreciat pentru ca nu a dat pe goarna gogomanii adriancioroianiene cu deportarile propriilor concetateni si cu batai pe burta cu capete incoronate este, sarmanul, nu doar mediocru, ci si la fel de "jucaus" ca mai vechii performeri ai domeniului. Cu el si cu Ponta suntem, asadar, bine asezati pe puntea de comanda a corabiei-fantoma, in timp ce mai jos, ceilalti pirati discuta cu calm si tovaraseste cu privire la impartirea prazilor, scotandu-si cordial cate un ochi, mai taindu-si si cate o mana, asa, de dragul antrenamentului.
Exista insa si o elita rafinata, intelectuala, a stangii, nu mai putin versatila, dar instruita cu diplome in regula, obtinute si ilustrate prin munca de o calitate recunoscuta. Ei bine, intre timp, aceasta elita da semne de sastisire, si asta, printre altele, pentru motive de incompatibilitate ideologica.
Istoricul Razvan Theodorescu, om care, la un moment dat, nu s-a sfiit sa-si arunce peste bord respectabilitatea pentru a ajunge seful televiziunii de stat care monopoliza media vizuala a momentului revolutionar, a socotit, iata, ca s-a ajuns intr-un punct mort. Cand deviza transpartinica a politicii, plimbata de la Geoana la Base in forma de consilier ocultist, ajunge flacara violeta, e, intr-adevar, semn ca in locul editiei prescurtate din Marx, Engels, Lenin si Stalin sau de carticica rosie a lui Mao s-a trecut la reiki, numerologie pe-ntelesul tuturor, la semnificatia pietrelor pretioase si la alte cioace pe care cronicarul sincai le trecea, inca de pe la 1800, in zona "superstitiilor poporului" la a caror surpare lucra de zor. Plecarea sfincsilor din PSD poate sa nu conteze prea mult in configurarea noilor gasti de la manete.
Dar, cu siguranta, ca este un semnal pentru alti dezamagiti. Iar daca vanghelizarea partidului continua, ori daca, dimpotriva, ea este oprimata de Mitrea, scurgerea de membri de partid cu vechime in afara formatiunii-mama ar putea continua. si ce poate fi mai neplacut decat sa vezi ca baietii plecati devin ei insisi o alcatuire partinica bataioasa, cum au facut Roman si Basescu, in tineretile lor revolutionare, punand bazele camarilei care ii da acum atatea batai de cap etern tanarului Iliescu?
