Guvernare PSD-PDL la anul? Cât Europa alu-necă în recesiune şi ţara noastră la o periferie mai periferică decât până acum, viitorul e deja desenat de propagandistul-şef al regimului actual, Sebi Lăzăroiu, mai nou dotat cu goarne noi, editorial şi emisiune de televiziune la Realitatea cea mult hulită.
Omul nu s-a dezminţit, începând prin a prezice la anul o guvernare PSD-PDL. Dacă nu a fost credibil să oferi ceva nou, merge şi ceva vechi – cam asta e ideea. Întoarcerea realismului. Bun plan. Nu mă pot hotărî cine a fost mai briliant săptămâna asta, Lăzăroiu scoţând păsărica după căderea lui Geoană, singurul cu care vreodată Băsescu ar fi putut să aibă vreo relaţie de dialog (dar a uitat să le spună şi propagandiştilor lui, care l-au făcut arşice în inteligenţa lor), sau Ponta, care şi-a tăiat un picior mai nesigur ca să fie sigur că va fi primul care trece linia de start. E vorba probabil de o competiţie a celor cu un singur picior, că altfel ce se întâmplă de opt zile încoace e curat suprarealism.
Cât Ponta şi-a pierdut vremea şi Adrian Năstase a mai apărut o dată la televizor să spună că tot o conspiraţie de-a mea e la mijloc (mi s-a povestit, aşa că nu ştiu exact de ce, şi de data asta, tot eu sunt de vină, de la depărtare, pentru necazurile PSD), Guvernul Boc a ajuns pe marginea prăpastiei – numai că nu mai e nimeni să-l îm-pingă peste. Sub patronatul Danielei Andreescu, fosta consilieră a lui Traian Băsescu, preşedintele nostru anticorupţie şi prietena de încredere a dnei Udrea, Secretariatul General al Guvernului a redevenit ce a fost sub Micky Şpagă şi mai mult decât atât: placa turnantă a favoritismului guvernamental, cen-trul nodal al reţelei de interese care capturează Guvernul României.
Nu e vorba aici de găinării ca firmele soţului, demascat ca fost ofiţer Secu, instalate în case RA-APPS, sau de plasarea copiilor lui în poziţii din bani publici sub directa ei autoritate – astea sunt fleacuri. E vorba că SGG este centrul nodal guvernamental, că nimic nu se face şi nu se ia fără semnătura lor (a ei), că ştearsa doamnă Andreescu nu s-a pus acolo singură, ci a condus sub Emil Boc şi Traian Băsescu două guverne dominate de PDL. Eu i-am cerut demisia de două ori, femeia asta nu are un raport de activitate publicat de când e acolo, deşi i-am scris public prim-ministrului, atrăgându-i atenţia. Dacă nu era scandalul Apostu cu revelaţia – evidentă – că era ştiut de mult timp cum funcţionează PDL la Cluj, ca o maşină de extorcare, şi dacă nu creştea astfel presiunea pe Emil Boc direct, dna Andreescu mai era şi azi la SGG, acum a fost sacrificată ca să nu treacă scanda-lul de la ea mai departe.
Cum a ajuns în poziţia cea mai strategică din Guvern o cucoană care a fost inspector judiciar sub Rodica Stănoiu şi prietenă cu Udrea, cu soţ conectat la reţeaua veche ca şi la cea nouă, ce altă explicaţie decât aceea că asemenea persoane sunt bune de folosit de către toată lumea şi deci indispensabile oricărui guvern care se respectă? Cât reformiştii bocesc întoarcerea lui Blaga în prim-plan, atenţie că dna Andreescu a venit pe filiera Udrea-Preşedinţie, aşa că lăsaţi-ne cu aripa de partid murdară şi cea prezidenţială curată. Câtă vreme Udrea conduce de fapt Guvernul, iar nou-veniţii gen Baconschi au ajuns deja la două case RA-APPS, a da la o parte pe Blaga şi Berceanu era automutilare mai rău ca la Ponta, şi din motive greşite. Că are şi Berceanu dreptate când zice că el a distrus FSN-ul în 1991, e ceva mai mult decât a făcut tabăra cealaltă. Aşa că înapoi la planul B, în care Blaga e indispensabil, pupat Piaţa Independenţei cu PSD.
E însă ca la desenele alea animate, în care Popeye nu a observat că gorila a răpit-o pe Olive şi a băgat-o la spate, iar acum întinde rânjind mutra, aşteptând ca la sărut să-i tragă neatentului una de să-l trimită în tavan.
Între timp, guvernarea merge ca unsă. Potrivit unei monitorizări efectuate de romaniacurata.ro, în anul în curs au fost cheltuite milioane de euro pe achiziţionarea de autoturisme, fiind preferate maşinile de teren 4×4 mai scumpe. Lider în domeniu este Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, care a alocat în anul 2011 peste 3 mili-oane de euro, cu TVA, în vederea achiziţionării a peste 170 de autoturisme, dintre care nouă comandă specială pentru şefii de la Bucureşti, adică capacitatea cilindrică mai mare de 2.000 cm cubi şi dotări de ultimă oră: tracţiune 4×4 asistată electronic, sistem de navigaţie, torpedou refrigerat, tapiţerie din piele, scaune încălzite, camere video pentru mers în marşarier; dar şi Curtea Constituţională şi-a luat maşini de la Porsche România, ce tot e suprasolicitată zilele astea.
Şi cu cheltuielile juridice stăm bine, având în vedere că toţi angajaţii se judecă cu statul zilele astea. Statul însă nu mai pierde aşa ieftin ca altădată: conform Curţii de Conturi, celebra Companie Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a cheltuit în perioada 2008-2010 aproape 90 de milioane de lei reprezentând onorarii plătite caselor de avocatură, deşi dispunea, în acelaşi timp, de 653 de angajaţi cu specialitate juridică. Mâine-poimâine o să vedeţi avocaţii cum fac fitness punând pietre în pavaj de banii ăştia. V-aş mai da detalii şi despre alţii, dar nu pot, că şi-au ascuns cheltuielile juridice următorii: ministerele Transporturilor, Economiei, Educaţiei şi Cercetării, Culturii şi Cultelor, başca ANL, Loteria Română, CFR Marfă, Garda Financiară şi RA-APPS, care nu mai au nevoie de nici o prezentare!
Ascunderea de date publice e costisitoare pe termen mediu şi lung, astfel că săptămâna asta dl Blejnar poate colecta de la dl Radu Mazăre amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi din perioada 9 iunie 2010-16 februarie 2011, perioadă în care a întârziat nejustificat executarea hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care era obligat să comunice Societăţii Academice din România (SAR) informaţii de interes public privind încheierea unor contracte de achiziţii publice la Primăria Constanţa. Salariul minim brut pe economie a fost stabilit prin HG 1193/2010 la 670 lei lunar, deci totalul lui Mazăre este de 33.902 lei (134 lei x 253 zile întârziere).
Ştirea bună este că nişte puşti de la ecologişti strâng semnături pe frig contra Roşiei Montana în centrul Bucureştiului. Ştirea rea este că nişte adulţi contribuie din greu, între timp, la promovarea proiectului, presa umplându-se de articole Gold, unele semnate, altele nu, pe noul Hyde Park (libertatea de a fi plătit de Gold) şi chiar Hotnews (această dezbatere face parte dintr-un ciclu de 6 dezbateri, susţinute de Roşia Montană Gold Corporation – scrie sub un text publicitar cu poza lui Alin Teodorescu, printre alţii). Ştirea bună e că nişte puşti s-au luat după apelul României Curate şi nu l-au lăsat pe Adrian Severin să vorbească fără să-i ceară demisia. Ştirea rea e că nişte intelectuali în toată firea se dau pe brazdă în fiecare zi, de parcă viaţa publică românească ar fi o competiţie de tăvălire prin gunoi, în care pierde cel mai puţin mânjit. Cu totul din întâmplare, dând pe acasă, am prins pe Radu Călin Cristea, om pe care l-aş fi crezut serios, explicând foarte doct că ANI e o instituţie ratată (nu că i-au tăiat orice puteri ăia investigaţi de agenţie, dintre care unii plătesc salariul lui RCC, ci că aşa sunt ei, ineficienţi de la natură, cf. geniului din Carpaţi Mugur Ciuvică), pe Daniel Barbu lingându-l pe Adrian Năstase cu o limbă groasă („nu că aş vrea să vă flatez, domnule preşedinte”), nici unul din telectualii lui Băsescu de generaţie veche sau nouă nu a zis o vorbă de Andreescu-Apostu, ce să mai vorbim de micile compromisuri, alea care împing viaţa înainte.
Ecranele sunt invadate, între timp, de un fel de autoterapie, sub genericul de ce sunt mândru că sunt român. Să ridice mâna ăla care e aşa mândru de Ziua Naţională, când aceia de care nu ne e ruşine îmi par mai puţini decât au fost vreodată. 
Alina Mungiu-Pippidi este preşedinte SAR şi profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
