Cu toata ura si incrancenarea impotriva partidelor care nu-i canta in struna, dl Traian Basescu a trebuit sa le recunoasca implicit justetea alegerii, atunci cand a facut a doua desemnare a unui prim-ministru, in persoana primarului de sector (3) Liviu Negoita. A spus-o chiar domnia sa, inainte de a lasa sa treaca spre public numele noului sacrificat.
Daca dl Iohannis e bun pentru ca e un primar capabil, el are un defect in ochii presedintelui: nu e de fapt independent, asa cum se proclama, fiind sustinut de "stim noi cine". "stim noi cine", la randul lor, fac o majoritate de 65% in Parlament, dar la votul contra primului sacrificat pe altarul Guvernului nu iese, oricum ai socoti, mai mult de un 53%. Fie. In viata politica romaneasca procentele se mai modifica si tacit, mai ales cand nu e inca vorba de cine stie ce avantaje materiale, atat de vanate de parlamentari, partide, politicieni, cetateni, in zilele noastre amenintate de criza.
Dar dincolo de acest defect, dl presedinte recunoaste calitatile candidatului majoritatii ad-hoc si prin asta, implicit, meritele celor care l-au ales. Probabil ca nimeni nu a facut, in locul dlui presedinte, acest rationament, ca, daca-l facea si i-l comunica, pariez ca domnia sa si-ar fi ales altfel candidatul la caderea in Parlament. Pentru ca, in acest meci care seamana foarte mult cu o competitie intre doi adolescenti incapatanati, numai ca aici pe spezele unei natiuni intregi, nici unul dintre competitori nu vrea sa-i recunoasca celuilalt nici un merit. si atunci se cauta formule care sa inlocuiasca prevederile Constitutiei ce, ca sa vezi!, se refera numai la majoritatea parlamentara. si s-a gasit: partidul cu cele mai multe mandate in Parlament. N-o sa gasiti nicaieri aceasta formula in Constitutie, acolo e vorba mereu numai de majoritatea constituita, daca nu exista un partid cu 50% plus 1.
Prin aplicarea votului uninominal, PDL a iesit intr-adevar cu mai multe mandate in Parlament decat PSD, desi acesta din urma a avut cele mai multe voturi. Ceea ce demonstreaza totusi o carenta a legii, pentru ca, in ochii oricui, drept pare ca partidul cu cele mai multe voturi sa aiba si cele mai multe mandate, indiferent ca ne place noua, mie, lor, altora, sau nu.
In paralel cu formula de mai sus, s-a avansat, in surdina, si formula "majoritate toxica" referitor la aceea formata recent pentru desemnarea prim-ministrului. Aici e greu de spus cine e toxicul, pentru ca toate aceste partide, in prezent aflate pe baricada dimpotriva PDL, au facut macar o data parte dintr-o alianta cu acesta din urma. Nu raman decat minoritatile, altele decat cea maghiara! Poate de aceea s-a si renuntat mai repede la aceasta formula decat la cea cu partidul cu cel mai mare numar etc.
Cu toate acestea, in paralel, campania pentru prezidentiale merge inainte. Se fac mari mitinguri, se spune ca sute de autobuze cara sustinatorii, unii spun ca acestia sunt doar mercenari platiti cu mitingul, se demonstreaza cu filmari, probabil ascunse, ca spontaneitatea e bine repetata inainte de a izbucni. Daca e adevarat, lectia lui Ceausescu da roade cand te astepti mai putin. Caci, pe vremea lui, asemenea practici erau curente, ba mai mult, se spune, tot asa, ca, la marile congrese de la Sala Palatului, prin incaperi alaturate, asteptau sute de persoane care trebuiau sa completeze eventualele locuri ramase goale, ca sa nu-l supere pe tovarasul. Cat despre urale si aplauze, in afara dirijorilor de la marginea randurilor de scaune, aflati acolo cu misiune precisa, va mai fi lucrat si banda magnetica, asa cum ar fi lucrat ea si la Revolutie, numai ca scotand cu totul alt tip de sunete.
De ce-o fi batalia asa de crancena pentru un post atat de greu, in vreme de criza, deocamdata fara iesire pentru tara noastra? Isi mai aminteste, oare, cineva cuvintele dlui Ion Iliescu, ales pentru primul mandat, cel scurt, din 1990, dupa ce a spus ca "opozitia a fost zdrobita", declarand ca e cea mai fericita zi din viata sa? si toata lumea stia ce catastrofala e situatia si cat de putine posibilitati de a o ameliora ar avea presedintele, admitand ca ar fi urmarit asta, si nu pastrarea pe linia de plutire a celor care facusera, impreuna cu impuscatul lor "scump conducator", tot ce se putea pentru a ne scufunda. Nici de data asta nu cred ca stam mult mai bine. E drept, suntem in Uniunea Europeana, suntem si in NATO, avem si trupe in Irak si Afganistan, de ai zice ca suntem o tara normala. Dar, cand te uiti inauntru, lucrurile arata cu totul altfel. O dovada ca totul se face aici de ochii lumii, si anume ai celei din afara. Cat despre cei de aici, cui ii pasa de ei? Adica de noi, cei fericiti ca traim in Romania.