Deşi face parte din Comisia pentru Justiţie ca membru supleant, Norica Nicolai are de protejat un trust de presă amic, şi nu principii.
EturboNews.com informează că un europarlamentar român s-a adresat Comisiei Europene pentru apărarea libertăţii presei. Aparent, o veste bună. Vestea proastă este că Norica Nicolai, europarlamentar liberal din grupul ALDE, nu libertatea presei româneşti o apăra în scrisoarea adresată Comisarului pentru Justiţie, Viviane Reding, ci pielea Antenelor, a lui Voiculescu şi a celor implicaţi în afacerea şantajului aflată sub ancheta DNA. Pentru distinsa liberală cu studii juridice, cercetarea infracţiunii este „un atac orchestrat la adresa libertăţii media“, interogarea martorilor este curată „intimidare“ conducând la „înfricoşarea angajaţilor“. Se exportă astfel în forul european strategia de aburire elaborată de trustul Intact şi practicată seară de seară în numele libertăţii presei: se învăluie autorii şi complicii infracţiunii cu larga libertate a presei, iar porcăria se face sub acoperirea jurnalismului. În această lumină confuză, propagandiştii Antenei 3 devin adevăraţi eroi ai libertăţii de expresie. Demersul de intervenţie nu pare sincer, el fiind adresat Vivianei Reding, pe care Norica Nicolai a acuzat-o repetat de la tribuna Parlamentului European că este adepta „justiţiei selective“, deci responsabilă, alături de Barosso, de un deficit al democraţiei în UE. Scrisoarea este mai mult un semn de amor către Felix, partidul şi televiziunile sale. Nu contează dacă o astfel de poziţie pusă în vitrina Europei compromite, important este să îi facă plăcere şefului de partid şi aliaţilor săi. „Manelism politic“, parcă aşa numea însăşi Norica Nicolai la Congresul PC, pe atunci în opoziţie, acest model.
Nu o dată se iveşte întrebarea dacă apartenenţa la un partid are sau nu efect alienant asupra celor care intră în politică. Prea des se aud politicieni susţinând inepţii dictate de partid dincolo de orice logică, afirmând gălăgios ceva ce combătuseră înainte sau atacându-şi foştii aliaţi. Nici experienţa parlamentarilor la Bruxelles nu vindecă pierderea uzului raţiunii. Cu un ochi la interesele autohtone de partid şi cu altul la propriul buzunar, nişte europarlamentari uită că ar trebui să reprezinte şi interesele cetăţenilor români, ca parte a Europei. Scrisoarea Noricăi Nicolai este un gest de dispreţ faţă de valorile consacrate ale jurnalismului şi se află în opoziţie cu principiile reeditate în Raportul Renatei Weber, liberală şi ea, adoptat ca recomandare în mai, anul acesta, ca Norme standard pentru libertatea mass-media. Raportul propune mecanisme de reglementare menite să asigure transparenţa proprietăţii asupra mass-media, evitarea concentrării şi mai ales a interferenţei dintre politic, management şi activitatea jurnalistică.