În ultimele decenii, Europa a făcut progrese semnificative în ceea ce priveşte atragerea femeilor în câmpul muncii. Rata de ocupare a forţei de muncă feminine este de 62%, în creştere de la 55% în 1997. Femeile înregistrează, de asemenea,mari progrese din punct de vedere educaţional, reprezentând 60% din noii absolvenţi de studii superioare. Uniunea Europeană a contribuit la această evoluţie pozitivă prin acordarea de sprijin legislativ şi financiar.
În ciuda progreselor menţio-nate, există totuşi un deficit semnificativ în ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în posturile de conducere ale întreprinderilor. Multe femei calificate se lovesc de rezistenţa „plafonului de sticlă” în ascensiunea lor către vârful ierarhiei corporatiste. Datele actuale nu sunt deloc promiţătoare: doar unul din şapte membri ai consiliilor de administraţie (13,7%) ale companiilor de top din Europa este de sex feminin şi doar unul din 30 de preşedinţi ai acestor consilii (3,2%) este femeie. În România, situaţia este chiar mai rea, femeile reprezentând doar 10,3% din membrii consiliilor de administraţie.
Progresele înregistrate în ultimii ani nu sunt remarcabile. Paritatea bărbaţi-femei în consiliile de administraţie din Europa a crescut cu 1,9% din luna octombrie 2010 până în luna ianuarie 2012, în comparaţie cu o creştere medie pe termen lung de 0,6% pe an în ultimul deceniu. Totuşi, Franţa, care a impus cote de paritate bărbaţi-femei în consiliile de administraţie începând cu 2011, reprezintă aproximativ jumătate din creşterea înregistrată la nivelul UE. În general, schimbările se produc în continuare extrem de încet. Păstrând ritmul din ultimii ani, am mai avea nevoie de încă 40 de ani pentru a atinge o paritate aproximativă a reprezentării în consiliile de administraţie. În cazul companiilor mari, putem vorbi chiar de o scădere a numărului de femei-preşedinte la nivel de consiliu de administraţie, de la 3,4% în 2010 la 3,2% în ianuarie 2012.
În aceste vremuri dificile din punct de vedere economic – când ne confruntăm cu o dublă provocare: îmbătrânirea populaţiei şi lipsa mâinii de lucru calificate -, este mai important ca niciodată să exploatăm abilităţile fiecărui individ. Există patru motive principale pentru care femeile tre-buie ajutate să depăşească pla-fonul de sticlă din calea promo-vării în structurile de conducere.
În primul rând, considerentele de ordin economic: atragerea mai multor femei pe piaţa forţei de muncă reprezintă un element important pentru creşterea com-petitivităţii europene. Mai mult, inserţia profesio-nală a unui număr cât mai mare de femei ne va ajuta să atingem obiectivul UE de creştere a ratei de ocupare a forţei de muncă în rândul adulţilor la 75%. Piramida trebuie construită pe o fundaţie solidă.
Guvernele sunt responsabile cu îmbunătăţirea şi crearea unui echilibru între muncă şi viaţa privată a individului, astfel încât oamenii să se poată bucura atât de familie, cât şi de o carieră profesională.
În al doilea rând, există şi o serie de argumente comerciale pentru creşterea numărului de femei în consiliile de administraţie: un număr tot mai mare de studii demonstrează existenţa unei legături strânse între prezenţa feminină în posturile de conducere şi performanţele financiare ale întreprinderilor. De exemplu, un raport întocmit de McKinsey indică faptul că întreprinderile în care există un echilibru între bărbaţi şi femei au obţinut profituri din exploatare cu 56% mai mari decât cele în care predomină bărbaţii. Ernst&Young a analizat cele mai mari 290 de companii cotate la bursă şi a descoperit că, în cazul companiilor în care există cel puţin o femeie în consiliul de administraţie, profiturile erau semnificativ mai mari decât în cel al întreprinderilor fără reprezentare feminină la acest nivel.
În al treilea rând, mai multe state membre ale UE au introdus cote obligatorii din punct de vedere juridic privind paritatea bărbaţi-femei în consiliile de administraţie ale întreprinderilor. Din grupul primelor ţări care au acţionat în acest sens fac parte Belgia, Franţa, Italia, Ţările de Jos şi Spania. Danemarca, Finlanda, Grecia, Austria şi Slovenia au adoptat norme de paritate bărbaţi-femei pentru consiliile de administraţie ale companiilor de stat. Aceste norme privind cota de reprezentare sunt noi şi pot pune probleme întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în mai multe ţări ale UE. De exemplu, companiile trebuie să respecte diferitele cote naţionale aplicabile în ţări diferite dacă doresc să participe la licitaţii pentru lucrări publice.
În al patrulea rând, europenii susţin paritatea bărbaţi-femei. În cadrul unui sondaj efectuat recent la nivel european, 88% din cetăţeni consideră că, în cazul existenţei unor competenţe similare, femeile şi bărbaţii ar trebui să ocupe posturile de conducere din întreprinderi în proporţie egală. În România, procentajul este de 80%.
De la un cap la altul al Europei, de la politicieni până la academicieni şi la directori de întreprinderi, oamenii sunt conştienţi că reprezentarea feminină înseamnă succes în afaceri. Ceea ce reprezintă un mare pas înainte.
Deci, încotro ne îndreptăm? Acum un an, Comisia Europeană, Parlamentul European şi miniştrii din mai multe state membre au făcut apel la companiile europene cotate la bursă să îmbunătăţească paritatea bărbaţi-femei în mod voluntar. Directorii generali au fost rugaţi să semneze „Angajamentul pentru Europa privind reprezentarea femeilor în consiliile de conducere” în vederea creşterii voluntare a numărului de femei din consiliile de administraţie la 30% în 2015, respectiv 40% în 2020. Dar, până acum, doar 24 de companii din Europa s-au angajat să atingă aceste obiective.
Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană lansează o consultaţie publică în vederea identificării posibilelor acţiuni care pot fi întreprinse la nivelul UE pentru a redresa dezechilibrul existent în consiliile de administraţie europene. Putem continua să ne bazăm pe autoreglementare? Avem nevoie de norme obligatorii de stabilire a cotelor, aşa cum am văzut în mai multe ţări ale UE? Avem poate nevoie de o coordonare centrală şi de armonizare la nivelul UE? Ne trebuie cote aplicabile tuturor companiilor sau ar trebui să începem cu cele mai mari?
Înlăturarea plafonului de sticlă care împiedică accesul femeilor la posturile de conducere din cadrul întreprinderilor este o provocare comună pen-tru economia europeană. Nu ne mai pu-tem permite să irosim talentul feminin. Incapacitatea persistentă de a încuraja şi de a le permite femeilor să-şi exploateze potenţialul ne-a costat scump. În aceste timpuri pline de provocări, mizele sunt prea mari pentru a păstra starea actuală. Este timpul să acţionăm. 
Viviane Reding, vicepreşedin-tele Co-misiei Europene şi comisar european pentru Justiţie, şi Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei din România
