USL va fi obligat să-şi dea măsura, să guverneze şi, de ce nu?, să-şi rupă gâtul singur. Aşa cum şi l-a rupt şi PDL.
Când stânga câştigă, o face zdrobitor – 1990, 1992, 2000 stau mărturie. Acestor victorii li s-a mai adăugat cea fără drept de apel din 2012. Când dreapta ajunge la putere, o face însă la limită, doar în coaliţii fragile, cărând în spate soluţii imorale sau traseişti cumpăraţi la bucată. Harta s-a înroşit iarăşi complet, exact ca atunci când FSN cotropea ţara abia ieşită din comunism. Singurele pete de culoare sunt judeţele ungureşti, deşi nici UDMR nu se mai simte ca pe vremuri, fiind pentru prima oară când s-a apropiat periculos de pragul de 5%. E o realitate care ar trebui să dea de gândit tuturor celor care se revendică de dreapta, mai ales că vremurile care se anunţă nu sunt dintre cele mai fericite. Din toate punctele de vedere: economic, democratic, stat de drept, justiţie, europenism şi valorile lui.
USL a cucerit o putere periculoasă şi prin dimensiuni, şi prin calitatea oamenilor care o vor exercita. Ce va face cu ea? Este o întrebare la care nici măcar votanţii USL nu cunosc răspunsul, pentru că nici nu şi-au pus-o, votul fiind eminamente negativ. Cei care îl intuiesc, care judecă din perspectiva istoriei mai recente sau mai îndepărtate, grup minoritar, departe chiar şi de cele 16 procente obţinute de ARD, sunt terifiaţi de ideea reîntoarcerii într-un trecut pe care îl credeau îngropat pentru totdeauna, odată cu intrarea în Uniunea Europeană. Nu-i aşa. Alegerile din 2012 l-au dezgropat şi l-au pus să umble. Plin de vitalitate, mai pervers, mai uns cu toate alifiile, mai ticăloşit şi mai plin de obrăznicie decât în perioada „romantică” a începutului de drum.
Aşadar, USL a obţinut 60% din votul popular, a câştigat absolut toate mandatele din 25 de judeţe, închizând peste jumătate dintre colegiile din ţară cu 50% plus 1. Ca număr de mandate, Uniunea are la un prim calcul 364 de locuri, deşi numărul acestora va putea creşte după redistribuire, obţinând astfel majoritatea de două treimi la care aspiră. Asta deoarece numărul total al parlamentarilor va creşte până spre 550, o răsunătoare palmă pe obrazul, majoritar la vremea respectivă, al celor care au votat la referendum scăderea la 300 a numărului aleşilor. Cu vântul umflându-i pânzele tupeului, Liviu Dragnea a anunţat că în sala de plen nu sunt suficiente locuri pentru toată suflarea, unii, probabil opoziţia, urmând să presteze de la balcoane, spaţiu simbolic arondat fluierăturilor, huiduielilor şi aruncatului în cap. Anunţata alianţă cu UDMR, acceptată spontan, cum altfel?, de liderii săi, va ridica scorul puterii spre 75-80%, deşi, din rândul PNL, au sărit câţiva să protesteze mai mult de formă, pentru a nu da impresia că sunt sub tutela PSD. Oricum, în aceste condiţii modificarea Constituţiei nu va mai întâmpina probleme. Guvernând fără opoziţie, USL va avea mâinile dezlegate să-şi pună în aplicare, la cub, ceea ce a început în vară. În primul rând, anihilarea separaţiei puterilor în stat şi a instituţiilor periculoase pentru libertatea şi afacerile membrilor USL: DNA, ANI, CSM şi CNA. Singura problemă efectivă a USL este că va trebui totuşi să guverneze, popularitatea şi procentele trecând în România, aşa cum se ştie, exclusiv prin stomac.
Citeşte continuarea în Revista 22.
