Ați votat cumva la alegerile din toamnă contra lui Victor Ponta, sau mai demult, în 2004 și 2009, pentru Traian Băsescu? Bine ați făcut: că de asta îi vedeți legați pe Năstase, Voiculescu, Vântu, Chițoiu, Rușanu, Vlasov, Hrebenciuc, Adam, David, Chiuariu, etc. Sau poate ați votat contra lui Traian Băsescu și pentru Ponta și Antonescu la alegerile din 2012? Că și în acest caz ați făcut bine, nu aveți ce regreta: fără asta nu dispăreau din peisaj Codruț Marta, Sorin Blejnar, Bercea Mondial, Alina Bica, Dorin Cocoș, Adriean Videanu, Elena Udrea, Adrian Sârbu, ș.a.m.d. În loc să ne aducem unii altora acuze cu cine pe cine a votat e cazul să pricepem că decimarea clasei marilor traficanți de influență și spoliatori ai resurselor statului, din partide, afaceri și servicii secrete nu e posibilă sub o singură putere, și că doar lupta a două facțiuni aproximativ egale ca putere a putut realiza așa ceva. De asta mulțumesc votanților care au înțeles să spargă monopolul portocaliu în 2012 și celor care au pus umărul să îl spargem pe cel roșu în 2014, și situația în care ne aflăm, cu șefii fiscului, agenției de supraveghere financiară, poliției și DIICOT în rândul unu al arestaților, char dacă bagă groaza în aliații noștri, e o situație bună, că arată statul așa cum este, un sistem mafiot corupt de la vîrf, de la centrele de putere, în care se vând și se trafichează poziții de miniștri și procurori, oficialii dau comisioane la partid din ce încasează și orice rudă sau apropiat al unui om de autoritate este un traficant de putere. Și nu există inocenți printre cei puternici.
Că asta e definiția corupției, abuz de autoritate pentru un profit privat. Abuzul, pe măsură ce au crescut obstacolele birocratice, nu a dat înapoi și nici nu dă vreodată înapoi dacă treci mai multe reglementări și legi. Dimpotrivă, romanii aveau o vorbă, țara cea mai coruptă are cele mai multe legi. Nu doar din cauză că vrea să regleze cu corupția, ci că interzicerile de tot felul stimulează piața de pile, reprezintă tot atâtea bariere pe care oamenii cu autoritate le pot la rigoare ridica pentru cei care caută profitul sau arăta cum să fie oculite. Ieri mă uitam cu clienții mei din guvernul olandez pe legislația pro integritate din Europa, și bieții oameni ai acestei țări cvasiperfecte (înaintea Germaniei, în primii trei la integritate publică după Danemarca și Suedia) îmi spuneau că ei nu ar avea capacitatea administrativă să managerizeze un sistem ca al nostru, bazat pe neîncredere, pe ideea că toată lumea fură, că s-ar bloca licitațiile și activitatea guvernamentală dacă ar exista așa ceva. Păi, stați liniștiți, că și la noi sunt cvasiblocate, de asta pierdem definitiv vreo treime din banii europeni, iar când se deblochează cineva plătește deblocarea și altcineva riscă, starea de normalitate e cea la care ăia care au pus bariere și camere de supraveghere le ridică tot ei și, molfăindu-și guma ca în filmele cu bandiți, spun, Hai, ai zece minute, fugi, fă treaba și vino înapoi, în vreme ce tu le strecori ceva în buzunar. ”Treaba” în acest sezon e Comarnicul și sunt redevențele, nu vă neliniștiți, că nu trece un an pînă să le întoarcem buzunarele pe dos și la ăștia. Mai academic vorbind, de asta găsim corupția asociată cu proasta calitate a reglementării, iar pe topul reglementărilor din lume la Global Integrity șed România, Bulgaria și Macedonia, aceste țări care trebuie să împartă cu Comisia Europeană gloria de a fi construit cele mai sofisticate sisteme de spoliat statele lor prăpădite. Acum două săptămâni râdeam de orele de anticorupție introduse în licee, mi-a răspuns Ministerul Educației că singuri au făcut-o, și că să le spun ce pot face mai bine. Păi, v-am mai spus, afișați bugetul defalcat al școlii pe fiecare ușă de intrare, asta puteți face mai bine. La fel și la spitale, unde un titlu proclama ieri că nu funcționează codurile de etică introduse. Nu mai spuneți? Arătați-mi mie o țară care s-a curățat cu coduri de etică, codul de etică e un alibi de arătat idioților de la Consiliul Europei, nimic altceva. Ia publicați voi bugetul, în detaliu, faceți un consiliu de administrație mai larg, cu bolnavii cronici, familiile lor, oamenii de afaceri din comunitate, și acolo îl discutați pe față și să vedeți cum vă vin ideile bune și scad reclamațiile.
Schimbă acest peisaj ceva din relatarea din cartea mea ”Tranziția. Primii 25 de ani” despre ”cercul virtuos” inițiat în anul 2004, cu Coaliția pentru un Parlament Curat, ascensiunea publică a Monicăi Macovei, auditul Freedom House cu strategia anticorupție incluzînd ANI, numirile unor procutori independenți? Nu: cercul a început atunci: dar a trecut prin diverse faze, și nu a fost nici un moment the only game in town, nu a avut exclusivitatea istoriei. Să nu uităm că dl. Chiuariu ne-a anchetat pentru strategia anticorupție de la audit (vânduți Comisiei Europene și lui Freedom House), că pe de o parte lucrurile bune au continuat, cu greu (Doru Țuluș anchetând ani de zile pe cei din sport până a reușit să-i bage pe toți), pe de alta Traian Băsescu, ca să răzbească obstacolele, a crescut și el puterea la ce avea, adică la servicii, așa s-a ajuns la mii de mandate de ascultare, așa am ajuns eu să nu mai pot vorbi cu Monica la telefon (Păi cine ne ascultă? Ai noștri? De ce?), așa au apărut bancurile cu DNA secția penală a SRI, așa s-a ajuns că Daniel Morar a făcut poliția votului din 2012 că oamenii de la procuratură erau prea timizi, de unde prin 2004 mandatul DNA era mai îngust și mai clar definit și așa SRI a ajuns să controloze absențele la CSM, chestie de neconceput într-un stat de drept, și să facă denunțuri că șefii justiției încasează diurne necuvenite (ăia care nu votau cu noi), în vreme ce Horia Georgescu își schimba regulat partenerii de tenis în căutarea unei cariere internaționale greu de accesat altfel cu studiile lui modeste. Cât Monica și trupa noastră făceau strategii și concursuri pe acolo care permiteau Curților să fie conduse pentru prima oară de oameni fără legătură cu mafia judiciară, creșterea puterii lui Traian Băsescu se făcea paralel, și mult mai repede, Udrea era instalată șef de cabinet din ziua întâi, o conspirație a unei găști rivale (familia Săftoiu) o dădea jos temporar, pe la licitații Patriciu și Cocoș se ciocneau cu intensitate galactică, șeful statului îmi promitea la plecarea mea în Germania că Udrea nu va fi niciodată mai mult de secretar de partid, dar nu reușea să se țină de cuvânt, venea criza, chiar și oameni de ai mei, ca Rodica Culcer sau Andreea Pora, se aliniau la noua ordine pentru că presa se împărțea în mogulii lor (Voiculescu, Vântu) și mogulii noștri (Sârbu, Adamescu, Căncescu, Niro- toți șase azi în pușcărie sau pe drum), o vreme Traian juca la ambele capete și așa erau renominalizați Morar și Kovesi contra candidaților Udrea, că avea din toți la fiecare ocazie (și Traian în asta nu juca adesea pe mâna ei), dar finalmente se ajungea la un compromis pe Bica și Predoiu, la care nimeni nu avea nimic împotrivă. Și așa, cele două lumi, o anticorupție de putere mereu mai mare, mai represivă, mai selectivă, curăța dușmanii regimului, de la Marko Bela (care ne ajutase să trecem declarația de avere) dar și pe ai noștri (Șereș et comp), în vreme ce un sistem de spoliere eficient se instala cu impunitate aparentă la fisc, secretariatul general al guvernului, ministerul Economiei, Educației, Comunicațiilor, Dezvoltării Regionale și finalmente și Justiției (listă ne-exhaustivă). Numai căderea regimului în 2012 a permis procurorilor o perioadă de autoritate politică mai neclară, în care după primele ezitări s-a trecut la urmărire și arestare generalizată. Dar să fie clar că asta nu e integritate, nici azi, din moment ce se ia șpagă și se plănuiește un Comarnic-Brașov ca ăsta pe care îl vedem. O anticorupție eficientă, ca în Olanda, previne producerea faptului, la noi toate faptele se petrec și doar unii sunt săltați, pe urmă și alții, nu e vina procurorilor, ei trag în armata politică de cum se mai deschide câte un crenel de oportunitate, azi se poate mai la stânga, mâine mai la dreapta, dar ce e uluitor este că armata de infractori tot se adună sub ziduri că nu știu niciodată care e consemnul, se aruncă făina sau se varsă ulei încins???
Ca atare începutul nostru de cerc virtuos din 2004-2005 are meritul că a permis existența acestor procurori, că i-a înarmat mai bine, dar tot cam acolo s-a și oprit, că antreprenorii din politică și serviciile secrete au strâns cu ocazia asta prea multă putere ca să nu o capitalizeze și în interes personal. Esența succesului nostru, care nu e posibil în Bulgaria că acolo președintele nu are atâta putere a fost și sursa eșecului nostru, excesul de putere nu are cum să nu devină abuz de putere. De asta sistemele prezidențiale nu sunt bune, oaia neagră a oricărui manual, chit că e mai ușor pentru noi, la nivelul societății noastre să furăm istoriei câte o alegere prezidențială câștigată decât să construim un partid întreg de oameni onești cu care să mai și câștigăm alegerile. Pur și simplu concentrarea de putere care rezultă e așa de mare că nu se poate să nu apară unii care să nu profite de pe urma ei sistematic. Ca atare, dacă din punct de vedere al corupției nu e neapărat mai bine să ai rețele spoliatoare pe orizontală decât una verticală și integratoare, din punct de vedere al democrației orizontala e preferabilă.
Ca atare e corect dacă presupuneți ce spun mai rău unii despre alții zilele astea, e adevărat că avem o comisie parlamentară care nu îl poate chema la ordine pe generalul Coldea (invers ar fi mai ușor), e adevărat că Băsescu nu avea cum să ignore ce făceau Udrea și ai săi și că Emil Boc nu poate fi inocent de mecanismul financiar care ținea puterea portocalie la suprafața apei, tot așa cum tot ce știm despre PSD și am știut vreodată e adevărat. Nu există partid mai mult sau mai puțin corupt, deși PSD ne arată în fiecare zi că există un partid mai puțin democratic- el. Soluțiile sunt, bineînțeles, separarea de servicii a judiciarului pe cât se poate, o nouă lege a siguranței naționale care să modernizeze serviciile noastre, și o nouă majoritate în Parlament. De presă nu mai spun, că deja presa alternativă, gen Biziday, Romania curata, blogurile au audiență mai mare și credibilitate infinit mai mare decât presa clasică, ai cărei patroni se duc toți la temniță, cu efectul să presa se eliberează. Desigur însă, ca să căpătăm toate cele de mai sus, ne trebuie o societate civilă cât mai extinsă și mai alertă, cum am avut astă toamnă la alegeri, nu gașca de militarizați publici și privați cu Schengen, Votez DNA, A3 e aici, Big Brother needs you și așa mai departe. O cerere mai mare, mai specifică și mai vocală a bunei guvernări, și nu mai multe închisori, asta rezolvă situația. Cereți, și vi se va da.
P.S. Mulțumesc dlui președinte Zgonea că a ascultat rugămintea mea și se transmite în direct pe Internet de la comisia de Cod Electoral. Aș fi acolo, dacă nu aș avea ore la Berlin, și asta e situația oricui din diaspora, de asta transmisia directă e singura cale pentru noi să urmărim lucrările din această comisie vitală. Iată că se poate!
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
