“Întăriți-vă statul!”, a tunat Marele Mogul, superior-arogant, în martie 2009. Mă aflam în studioul televiziunii sale, iar el, Sorin Ovidiu Vîntu, vorbea prin telefon. Bogat, influent, stăpân de televiziuni și de politicieni, părea intangibil.
De atunci, Vîntu a fost condamnat de trei ori, iar acum e mogul în pușcărie. E un semn că ne-am întărit statul. Nu suficient, dar suntem pe drumul cel bun. Statul de drept nu înseamnă însă doar justiție, procese, arestări. Mai înseamnă și supremația legii, și existența unor instituții puternice.
În istoria noastră recentă, am avut câteva flagrante dovezi contrare. Cea mai revoltătoare a fost suspendarea unei legi, pentru 45 de zile, printr-o ordonanță de urgență perfect neconstituțională.
“Ordonanța primarilor traseiști” a fost emisă de Guvernul Ponta în toamna anului 2014, cu scopul de a-l ajuta pe același Ponta în alegerile prezidențiale. Scopul ordonanței a fost acela de a permite migrația cât mai multor primari și consilieri locali sau județeni dinspre partidele de opoziție spre PSD și aliații acestuia. Legea în vigoare nu permitea (și nu permite nici acum) un asemenea traseism. Dacă părăseau partidul sub sigla căruia au fost aleși, primarii și consilierii își pierdeau mandatul.
“Ordonanța traseiștilor” a rezolvat problema într-un mod banditesc: a suspendat legea pe un termen determinat (45 de zile), timp în care a fost posibilă orgia traseistă. Legea nu a fost anulată, ci doar suspendată. Apoi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, legea și-a reintrat în drepturi. Ea este în vigoare și azi.
Cum orice ordonanță de urgență trebuie să fie trecută ulterior și prin Parlament, “ordonanța traseiștilor” a ajuns în acest an la votul aleșilor. Acest moment le-a dat ocazia contestatarilor ei s-o atace la Curtea Constituțională. Verdictul Curții a fost previzibil: legea de aprobare a “ordonanței traseiștilor” este neconstituțională de la un capăt la altul. Excelent, dar ce folos? Ordonanța perfect neconstituțională și-a produs efectele, sute de primari și mii de consilieri au migrat spre tabăra PSD, iar cale întoarsă n-au mai făcut.
“Ordonanța traseiștilor” ne arată câteva fisuri grave ale statului de drept:
1. o lege a fost suspendată prin ordonanță de urgență;
2. deși imorală și vizibil neconstituțională, ordonanța nu a fost atacată la Curtea Constituțională de către Avocatul Poporului, singurul împuternicit de lege să o facă;
3. decizia Curții, prin care legea de aprobare a “ordonanței traseiștilor” a fost declarată neconstituțională, nu este însoțită de un mecanism pentru revenirea la situația anterioară.
Acest caz este deosebit de grav întrucât revelează șubrezenia ambilor stâlpi de rezistență ai statului de drept: legea și instituția. Legea aleșilor locali (suspendată) și instituția Avocatului Poporului (paralizată).
Un alt caz se află în plină derulare. Un ziarist dibaci tocmai a descoperit că președintele penal al PSD, Liviu Dragnea, nu poate fi prim-ministru după alegeri, indiferent de scorul electoral al partidului său. Mai exact, există o lege în vigoare – cea cu numărul 90/2001 – care, la articolul 2, precizează: “Pot fi membri ai Guvernului persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țară, se bucură de exercițiul drepturilor electorale, nu au suferit condamnări penale și nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4, alin. (1)”.
Așadar, o condiție obligatorie pentru a fi membru al Guvernului este să nu fi suferit condamnări penale. Or, Liviu Dragnea are deja o condamnare penală definitivă – doi ani cu suspendare, pentru fraude electorale, în dosarul “Referendumul din 2012”. Sentința a venit în aprilie 2016. Aici nu mai încape discuție: ești condamnat penal, nu ai voie să faci parte din Guvern. Nu poți fi nici prim-ministru, nici ministru, nici secretar de stat.
Dar Liviu Dragnea și armata de vorbeți PSD-iști trăncănesc la televizor exact contrariul. Nu contează legea, ci voința populară, care, la o adică, îl poate credita pe Dragnea drept șeful celui mai votat partid din România. Dă-o-ncolo de treabă, doar n-o să ne împiedicăm într-o lege! Iar dacă legea ne încurcă prea tare, o schimbăm sau măcar o suspendăm!
Avem, totuși, și motive de optimism: la Palatul Cotroceni nu se află V.V. Ponta, ci Klaus Iohannis. Iar președintele are un rol important atât în desemnarea prim-ministrului, cât și în acceptarea miniștrilor. Cu Iohannis la Cotroceni, infractorul Dragnea nu va mai fi ministru sau prim-ministru.
Încă un caz: Ecaterina Andronescu (altădată, “garantată Vanghelie”). Procurorii o încolțesc în dosarul “Microsoft 2”, iar Dragnea o pune cap de listă la Senat, pentru PSD, în București. Dimensiunea penală a acesteia este dublată de cea imorală/ilegală. Curtea Constituțională a decis recent că “legea plagiatorilor” este complet neconstituțională. Cea care a tras sforile pentru ca ordonanța Guvernului Cioloș să fie maltratată în Parlament a fost Ecaterina Andronescu. Altfel spus, demolatoarea învățământului românesc a acționat perfect neconstituțional. Excelent CV pentru a fi pusă cap de listă la PSD!
La final, să ne amuzăm cu caraghiosul C.A.C.P. Tăriceanu. Acesta își dorește cu ardoare șefia Guvernului. Și argumentează: “În Constituție nu scrie că penalii nu pot fi desemnați prim-miniștri”. Ei, cum să scrie așa ceva?! Chiar nu mai avem respect față de penali?!
Problema e că, în curând, Tăriceanu va intra sub incidența Legii 90/2001…
Citat
Așadar, o condiție obligatorie pentru a fi membru al Guvernului este să nu fi suferit condamnări penale. Or, Liviu Dragnea are deja o condamnare penală definitivă – doi ani cu suspendare, pentru fraude electorale, în dosarul «Referendumul din 2012». Sentința a venit în aprilie 2016. Aici nu mai încape discuție: ești condamnat penal, nu ai voie să faci parte din Guvern. Nu poți fi nici prim-ministru, nici ministru, nici secretar de stat.
