-1.6 C
București
miercuri, 15 ianuarie 2025
AcasăSpecialDiversiunea integrităţii în politică. Lista albă

Diversiunea integrităţii în politică. Lista albă

Are vreun sens să aduci vorba de integritatea în politică atunci cînd te aliezi cu Aurelian Pavelescu, campionul traseismului, iei oamenii care nu încap pe liste chiar de la partenerii tăi de coaliţie, ca să îi pui tot pe aceleaşi liste, sau îi ierţi pe „trădătorii” de ieri de la UNPR şi îi primeşti cu braţele deschise înapoi de unde au plecat? Evident că nu. Care e motivul pentru care integritatea ar fi din nou pe tapet în alegerile din toamna asta, decît mulsul de credibilitate din ce a mai rămas pe ici, pe colo (mai nimic) şi prostitul cîtorva fraieri care mai aşteaptă ceva (puţini de tot)? Discuţia despre care e mai cinstit şi mai bun în politică nu mai are efectiv sens, fiecare a arătat ce poate cu asupra de măsură în ultimii opt ani. Nu mai face să numărăm lupii ca să le dăm certificate de căţel. În plus, lumea s-a schimbat. Enunţarea, cuvînt cu cuvînt, de către Monica Macovei a criteriilor de integritate formulate de mine acum opt ani are azi alt ecou. Pe bună dreptate. Pe vremuri puneam oameni pe lista neagră cînd începea urmărirea penală contra lor. Prezumţia de nevinovăţie era suspendată, primînd prezumţia -pentru care erau temeiuri serioase- că nu sîntem egali în faţa legii, şi că un om politic atins de scandal trebuie să-şi clarifice situaţia ca simplu cetăţean, nu de pe poziţii de putere, care ar influenţa justiţia. Între timp puterea justiţiei a crescut, şi mulţi din cei astfel marcaţi au ajuns la finele unui ciclu. Din politicienii puşi de Coaliţia pentru un Parlament Curat pe vremuri pe listele negre unii au primit NUP (Dragnea, Fenechiu), alţii au fost trimişi în judecată, dar achitaţi (Patriciu, Păcuraru, Şerban Mihăilescu), sau sînt în curs de achitare (Falcă). Unii, absolviţi de vechi anchete, fac obiectul unor noi anchete, dar nu ştim dacă vor ajunge undeva. Viorel Hrebenciuc, după atîţia ani, nu are absolut nimic cu conotaţie penală la activ care să îndreptăţească punerea lui pe vreo listă neagră. A, că e manipulator, etc, etc? Se poate. Dar obiectiv nu avem nimic: e pe „lista albă”. Ce să mai spun de Văcăroiu, care controlează el integritatea altora, de băieţii-speranţă Ponta şi MRU, unul cu plagiatul, altul cu generozitatea OMV? Cînd ne aliam cu dl. Voiculescu în 2005, el nu avea probleme juridice. Azi e dovedit informator (aproape unica realizare a CNSAS), şi îl anchetăm pentru nişte fapte petrecute cu peste zece ani înainte de 2005. Sigur, foarte rele! Dar nu pot să nu îmi pun întrebarea, cînd o anchetă întîrzie atîţia ani, dacă nu ar putea şi el scăpa dacă ar face pace cu cine trebuie, cum a scăpat Dinu Patriciu, sau dacă nu se băga, mai înţelept, deloc în politică. Poate nu a observat nimeni vara asta ce spectaculos a luat partea prezidentului demis ziarul Adevărul.

În plus, de cînd am inventat listarea la negru a celor cu probleme juridice s-a dezvoltat stimulentul pervers al plîngerilor penale pur politice. Îl denunţ pe unul ca să îl pună cineva pe lista neagră. Aşa s-a ajuns că toată lumea are plîngeri penale cu ghiotura, Boc, Tăriceanu, Ponta, Băsescu, sînt zeci doar la adresa lor, mai face şi cetăţeanul Ghişe la trei zile cîte una aiurea, şi din pădurea asta nu mai vezi dacă există şi vreun copac, de exemplu procesul pentru şantaj al lui Dan Diaconescu, ca mîine soluţia salvatoare a vreunei coaliţii. Dar, dacă am face lista neagră, ar fi justificat să nu trecem procesele celorlalţi, pe motiv de hărţuială politică, şi să îl trecem doar pe Diaconescu, care are termen prin octombrie, dat cu înţelepciune de vreun judecător negrăbit astă primăvară? Evident că nu. Nu ar fi obiectiv.

Dacă traseismul şi cazierul cad din schemă, rămînînd eventual doar condamnările definitive (dar aceia nu mai pot oricum candida), ce mai rămîne? Averea nejustificată? OK, dar în 2004 nu aveam ANI. Azi avem. Mulţi au fost anchetaţi, la puţini s-a putut dovedi ceva. Îi punem numai pe aceia? O să ne alegem doar cu incompatibilii, dar între timp legea nici nu le mai dă voie să candideze (foarte bine), deci nici noi nu mai avem de ce să ne preocupăm de ei. Dovediţi de CNSAS, ultima dată cînd am cercetat eu, erau doar vreo patru şi jumătate. Poate bănuiţi? Mulţumesc, nu. Poţi să nu fii fan Marga, dar să fii şocat de procedeul de a împăştia prin presa prezidenţială zvonuri că s-a găsit nu ştiu ce – care nu va fi niciodată clarificat. Nu punem oamenii pe listă pe bază de zvonuri (că veni vorba, Marga era cadru de bază, parcă nu se recruta din categoria asta, nu? Că nu era nevoie…)

Societatea civilă a fost eficientă atunci cînd nu era partizană, vorbea cu o singură voce şi statul nu exista. Azi, DNA şi ANI, prin eforturile noastre reunite (şi da, nu au fost proporţionale politic, USL a fost mai tot timpul contra lor), plus CNSAS reuşesc singure să trieze o bună parte din ce e de triat. Să însemne asta că aceia care trec de grila asta sînt curaţi ca lacrima? Ei, aici ajungem la fondul problemei. Că şi noi am „curăţat” Parlamentul din 2004 de vreo sută de dubioşi. Să zicem că am scăpat o altă sută, care au intrat. Dar problema nu e asta. Problema e că ceilalţi peste trei sute nu s-au purtat prea diferit faţă de primii. Ce să mai vorbesc de Parlamentul din 2008, în care au intrat alte Ridzi, care părea lacrimă, sau alde Păsat, condamnări cvasi sigure? Nu au fost niciodată pe lista neagră, erau obscuri- ca ăştia pe care îi observi că au fost în PDL doar în fiecare zi cînd se anunţă că mai pleacă unul spre puterea actuală.

Enunţarea cu surle şi trîmbiţe a unor mari epurări politice nu mai poate să ne convingă la ora asta, nici în cazul neplauzibil că ar fi urmată de fapte. Listele albe devin negre nu doar din cauza calităţii oamenilor, ci a unui anumit fel de a face politică, şi din păcate şi de a guverna. Partidele noastre nu devin rele din cauza unui anumit tip de oameni, ci sunt competitive mai ales datorită lor, acesta e tipul lor de partide. Există acţiuni care ar putea schimba acest fel de a construi partide ca pe nişte piramide clientelare, antrenate să spolieze statul ca să menţină şi să lărgească baza electorală? Pot partidele să îşi asigure realegerea altfel decît prin clientelism? În puţinele cazuri de evoluţie din lume pe care le ştiu, din democraţii clientelare în democraţii mai puţin clientelare (Uruguay), evoluţia a avut loc din cauza unui partid din afara sistemului clientelar, care a atacat de pe o largă bază programatică ce oferea alegătorilor mai mult decît o puteau face partidele clientelare, şi a reuşit să cîştige şi să îşi pună în practică programul. Ce m-ar convinge ar fi să văd o asemenea ofertă electorală, sau, şi mai bine, cîteva acţiuni în această direcţie (nu vă fac azi programul, am mai scris aici). O asemenea ofertă nu vizează pe fond integritatea individuală, care e nulă ca valoare electorală odată ce toţi concurenţii sunt la nivele similare, dar vizează anumite măsuri de politici publice care ar lichida aproape complet resursele pentru corupţie. Acesta ar fi unicul rezultat durabil, altfel acţiuni cvasieroice precum CPC rămîn ca strînsul cu mîna al gîndacilor de Colorado din vie, ca a doua zi să fie invadată de altă serie de gîndaci de Colorado. Ce am reuşit în 2004 rămîne frumos ca acţiune de solidarizare între noi şi de impunere a agendei electorale care avea să întoarcă soarta alegerilor. Am intrat în toate manualele, cu criterii cu tot (daţi un Google pe English şi veţi găsi). Dar gata.

Cum plagiatul şi furtul de concepte, programe şi acţiuni fac ravagii prin marginile societăţii civile, care se confundă cu staffurile electorale ale unor partide zilele astea (vin unii la noi la angajare doar cu misiuni să fure ce găsesc prin bazele de date), aşteptaţi-vă să vedeţi multe criterii de integritate în campania asta, unele stabilite şi monitorizate de stînga, altele de dreapta. Unele mai autentice şi mai pure decît altele! Toate acestea sînt pură propagandă electorală şi subversiune din greu a societăţii civile. Evident, nu putem să stăm cu braţele încrucişate ca să apară acea mare ofertă electorală, dar nici liste negre nu prea mai avem cum face. Rămîne rolul nostru să documentăm obiectiv, sistematic şi corect asupra fiecărui candidat, cu alte cuvinte, să informăm votanţii, lăsîndu-i însă să hotărască singuri cine e alb sau negru. Asta va face România Curată de alegerile care vin.

 

Comentariile la textele Alinei Mungiu-Pippidi au fost desfiinţate la cererea autoarei şi vor fi reintroduse după alegerile din 2012. Puteţi comunica cu Alina Mungiu-Pippidi prin intermediul paginii ei personale la http://www.sar.org.ro/amp/. Puteţi da o notă articolului mai jos.

Cele mai citite

Liderul separatiștilor transnistreni, Vadim Krasnoselski, a ajuns la Moscova pentru a soluționa criza energetică

Liderul separatiştilor transnistreni, Vadim Krasnoselski, se află marţi la Moscova pentru a încerca să soluţioneze criza energetică ce afectează Transnistria după ce Ucraina a...

Armenia și SUA au semnat acordul privind parteneriatul strategic

Armenia și Statele Unite au semnat un acord privind parteneriatul strategic, cu prilejul unei întrevederi, la Washington, între secretarul de stat al SUA Antony...

Tudorel Toader: Călin Georgescu ar trebui și va putea să candideze și românii să voteze

Eu cred că va putea sau ar trebui să poată candida, spune Tudorel Toader despre o nouă candidatură a lui Călin Georgescu la alegerile...
Ultima oră
Pe aceeași temă