Se stie ca Senatul a aprobat saptamana trecuta un nou proiect de lege privind organismele modificate genetic (OMG). Unii sustin ca aceasta lege va facilita cultivarea OMG in Romania, altii, dimpotriva, cred ca fiecare OMG va fi supus unor conditii severe pentru a fi aprobat. Deoarece aplicarea legilor in Romania a devenit ceva facultativ (vezi campania salbatica de despadurire reluata actualmente), nu stim care va fi rezultatul noilor masuri legislative.
Problema OMG este una extrem de complexa si ne vom feri sa ne pronuntam asupra ei in mod categoric. Crearea prin manipulari genetice a unor noi soiuri de plante mai rezistente la paraziti sau la frig poate aduce sporuri mari de productivitate. Creatorii acestor soiuri pretind ca vor rezolva marile probleme ale alimentatiei mondiale. Adversarii OMG sustin insa ca noile plante create prin manipulari genetice au efecte nefaste asupra sanatatii. In plus, exista anumite varietati de mutanti de tip "Terminator": plantele ce rezulta din manipularile genetice sunt sterile, asa ca in fiecare an trebuie cumparata alta samanta, de la acelasi producator. O afacere de aur pentru fabricanti! Efectele asupra biodiversitatii pot fi si ele nefaste.
In timp ce in SUA permisivitatea fata de aceste produse este extrem de mare, in Europa si chiar in Canada pozitia e mult mai nuantata. Ca sa dau un singur exemplu, in ziua de 25 octombrie presedintele Frantei, N. Sarkozy, s-a pronuntat pentru suprimarea culturilor OMG rezistente la pesticide, dar a refuzat sa condamne global toate OMG.
Ei bine, tot in acea zi de 25 octombrie am asistat la "Realitatea TV" la o discutie de necrezut asupra OMG. Partea anti-OMG era reprezentata de un profesor din Franta, dl G-E Seralini si de dl Paun de la Greenpeace Romania. De partea cealalta, a partizanilor noilor soiuri, se gaseau dl Adrian Radulescu, presedintele Ligii Producatorilor Agricoli din Romania (LAPAR), si redactorul-sef al ziarului "Gardianul", dl Val Valcu. Partizanii OMG, si in special domnul Radulescu, au fost foarte categorici. De la inceput, dl Valcu a respins orice argument anti-OMG ca nevalabil, pe baza deciziei autoritatilor competente europene (mai tarziu a reiesit din discutie ca autoritatile respective nu sunt chiar atat de transante). Ca si cum ar fi dorit sa suprime din start orice posibilitate de discutie. Celalalt interlocutor, dl Radulescu, manifesta o stare de agitatie psihica ingrijoratoare. Vorbind cu o voce foarte puternica, la limita urletului, dl Adrian Radulescu l-a numit "impostor" pe vorbitorul francez, desi acesta incerca sa avanseze anumite argumente stiintifice. Ceea ce trebuia sa fie o discutie informativa s-a prefacut intr-un fel de executie simbolica. Aflat la capatul argumentelor, dl Radulescu a afirmat ca asemenea oameni (ca dl Seralini) "ar trebui impuscati". Aici a reactionat prezentatoarea Liana Patras, care a incercat sa-l calmeze pe impetuosul vorbitor, dar era ca si cum ai fi voit sa opresti un bolovan care a luat-o la vale cu o floare!
Mai multe intrebari se pun in legatura cu o astfel de intamplare. Mai intai, daca e posibil sa proferezi nepedepsit amenintari cu moartea in public, si mai ales la televiziune. Chiar daca cel in cauza va spune ca "a glumit", se stie ca exista glume la care nu se rade (de pilda, daca glumesti la aeroport ca ai o bomba in geanta, esti imediat arestat). A doua intrebare, cum se putea explica agresivitatea dlui Radulescu? Nu parea un caz banal de mitocanie, ci mult mai mult. Daca inlaturam impregnarea etilica (dictia domniei sale ramanea corecta), nu ramane decat o singura explicatie: foarte multi oameni care-si cunosc interesul, cum se zice, devin violenti atunci cand le este frica ca vor fi atinsi la punga. Intr-adevar, in afara unui interes material extrem de puternic nu vad ce te poate determina sa reactionezi prin amenintarea cu moartea. Asa ca, la urma, efectul era invers, cei dintre telespectatorii pe care dl Radulescu (om de stiinta altfel, "conferentiar universitar") ar fi vrut sa-i convinga s-au gandit desigur ca un ins care se exprima in acest fel are un interes personal foarte important de aparat.
Fata cu oponentul sau, francezul ramanea extrem de calm si incerca sa argumenteze. Nu-i spusese nimeni, pesemne, ca la Dunarea de Jos cine tipa mai tare este cel mai mare. Avea un clar deficit de formatie mardeistica. Isi imagina, domnia sa, ca argumentele conving. La urma, dl Valcu a spus ca suntem o tara saraca, avem nevoie de recolte mai mari etc. Era un inceput de argumentare. Oare, pentru a mari productiile agricole, pana la OMG nu ar mai fi si alte lucruri de facut in haotica noastra agricultura? Dar nimeni nu mai avea chef de discutie dupa o astfel de bataie in toata regula.
Ramane o intrebare: oare dl conferentiar vrea sa-l trateze la fel ca pe dl Seralini si pe presedintele Frantei, care in aceeasi zi, si poate chiar la aceeasi ora, se pronunta in aceiasi termeni pentru interzicerea OMG pesticide?
Ion Vianu este scriitor
