Oricine ar fi persoana care a dezvaluit presei din Romania raportul atribuit Ambasadei Austriei la Bucuresti referitor la discutia presedintelui Traian Basescu cu diplomatii UE acreditati in capitala Romaniei, un lucru este sigur: ca a suparat lumea diplomatilor, ca i-a enervat pe politicieni – nu numai pe cei romani – si ca a adus un plus de transparenta actelor politice, spre beneficiul cetatenilor. Este important sa stim, de pilda, ca presedintele Romaniei, faimos pentru placerea cu care se regaseste in mijlocul multimii, pune intre aceasta si el insusi un mare zid secretoman atunci cand vine vorba despre planuri de viitor de interes general. Fireste, faptul ca Basescu pandeste sa vada cat de coroziva va fi criza pentru capitalul lui politic inainte de a anunta daca participa sau nu la apropiatele prezidentiale nu este un mare secret. As zice ca nu uimeste nici macar planul de a-l pregati pe Boc ca solutie de rezerva.
Din clipa in care Stolo s-a "imbolnavit" in mod oportun pentru a doua oara, el a lasat explicit locul mai tanarului coleg clujean in postura de loctiitor al fostului sef al PDL, marinarul Traian, la carma diverselor nave politice in uz (partid, stat si cine mai stie ce). Era clar ca, dintre toti colaboratorii lui apropiati, primul om al statului il socoteste cel mai fidel si mai performant in relatia cu sine pe actualul prim-ministru. Prin urmare, nici o revelatie care sa cutremure din temelii Romania politica. si nici n-a cutremurat-o, starnind doar ironii si sarcasme mai cu seama din partea partenerilor de guvernare decat din cea a opozitiei.
Recidiva – fiindca tot de la austrieci a pornit si vestea ca padisahul de la Cotroceni ar fi cerut decapitarea fostului mare vizir Adrian pe la inceputul lunii aprilie – aduce noutati interesante, cum ar fi cea despre cei trei rusi trimisi acasa de Romania, in cat mai deplina discretie, conform iluziei ca ii poti enerva pe tari daca nu afla propriul tau popor despre asta… Te si miri ca niste politicieni atat de versati precum ai nostri pot fi, in acelasi timp, de o naivitate atat de dezarmanta: gestul expulzarii ramane, iar Kremlinul nu il va trece cu vederea, oricat de discret s-ar fi produs el, asta e clar.
Dar mai interesant decat atat este altceva. Intai de toate, secretomania si atmosfera conspirationista a omului politic din patria noastra atunci cand este vorba despre gogomanii. Se intelege ca marile secrete politice nationale nu au de ce sa ajunga din cancelarii pe pagina intai a ziarelor sau in buletinele de stiri televizate. Nici nu mai trebuie argumentat de ce. Dar ca te crezi de o importanta fara seaman comunicand platitudini si miscari previzibile chiar si pentru cineva care nu urmareste cu sufletul la gura actualitatea devine semnificativ pentru bunul motiv ca dezvaluie nu niste continuturi, ci o mentalitate si mecanismele ei aferente. S-ar zice ca diplomatia si politica sunt reduse la un simplu balet penibil, niste ritualuri golite de sens, in care se aduna laolalta ambasadorii puterilor aliate pentru a li se transmite mici barfe, tactici electorale de doi lei, lucruri jenante nu in sine, ci prin lipsa de viziune pe care o denota.
Nu mai putin important mi se pare, cum ziceam, modul schizofrenic in care se intelege la noi politica. Exista o politica fatisa, declarativa, agitata, etalata la tribuna si in media, si alta, pare-se, a buzelor umede lipite de ureche, la care prostimea nu se cuvine, pasamite, sa aiba acces. Din nou, iarasi, inca o data: daca am produce in subteranele din Ferentari martieni in serie, as intelege. Jignitoare la adresa ideii de democratie ramane insa gimnastica asta penibila a autoluarii in seama fara obiect, in urma careia toata agoniseala incape pe un faras si e demna de un tomberon (ceea ce explica, poate, si prezenta marilor gunoieri la moda in politica de partid actuala).
Sa mai notez si ca, in Romania, din cauza precaritatii acestei gesticulatii autohtone, ambasadorii se simt chemati – sau primesc instructiuni repetate – sa se implice vizibil in miscarile din avanscena, parasind penumbra discreta a fundalului. Raman memorabile, din alti ani, declaratiile ambasadorilor SUA si ai Marii Britanii, implicarile in dezvoltari curente – mai ales civice si culturale – ale reprezentantilor Olandei si ai Braziliei, alte cateva interventii notabile. Dar "scurgerile" de informatii dinspre Ambasada Austriei, repetate, iata, atrag atentia asupra faptului ca noi actori ai diplomatiei socotesc util sa catalizeze reactii politice in Romania. Nu cred ca li s-ar putea face un repros acestor oameni si institutii ca se implica in problemele noastre, mai cu seama ca din 1 ianuarie 2007 "ale noastre" sunt si "ale lor", daca ne referim la tarile UE. si cu americanii impartasim un parteneriat NATO care, sa zicem, le ofera platforma unei implicari mai consistente in partidele de tenis politic de pe Dambovita.
Un lucru este sigur insa. Nu intotdeauna politica statului pare sa coincida cu directia de mers a natiunii, oamenii de varf putand incurca propriile proiecte cu cele ale tarii. Pentru asta, astfel de scurgeri – in care ar fi interesant de aflat ce rol au jucat serviciile lor secrete, ale altora si mult prea multele servicii romanesti – isi au importanta lor de semnale si trebuie considerate ca atare.