Bantuie mai nou prin mass-media un fel de moda a persiflarii demersurilor unor foruri internationale si ale unor guverne vest-europene pentru ca, in temeiul datelor furnizate de cel de-al patrulea raport al IPCC (Intergovernmental Panel on Climat Change), sa fie adoptate masuri eficiente pentru franarea procesului de incalzire a climei, precum si pentru prevenirea sau macar atenuarea efectelor sale. Se pune, de pilda, la indoiala teza de baza a raportului, anume ca modificarea climei e datorata in principal interventiei omului in echilibrul ecologic, se neaga aportul emisiei de bioxid de carbon la incalzirea globului sau, dimpotriva, se sustine ca efectul de sera ar fi si atins nivelul maxim, cresterea in continuare a concentratiei de CO2 in atmosfera nemaiavand deci nici o relevanta. In fine, ca a prezice evolutia climei e o aberatie, cand se stie cat de nesigura este chiar prognoza meteorologica, si ca preocuparea pentru evolutia climei ar fi luat turnura unei "isterii globale", alimentata de pretinsii "progresisti", chipurile pentru a abate atentia de la pericole reale, cum ar fi terorismul sau imbatranirea populatiei.
Nu intentionez sa reiau aici datele din comentariul meu "Clima o ia razna" (vezi numarul din 8 februarie); cine doreste sa se edifice poate citi pe internet sumarul raportului IPCC (Summary for Policymakers) la adresa http://www.ipcc.ch/WG1_SPM_17Apr07.pdf. As face insa precizarea ca meteorologia si climatologia sunt totusi discipline distincte si ca argumentele climatologilor par a fi destul de convingatoare, de vreme ce cancelara Angela Merkel, despre care nu se poate spune ca n-are discernamant stiintific (se stie ca este doctor in chimie-fizica), s-a pozitionat in fruntea campaniei pentru o strategie consecventa, reusind sa si-i alieze pe sefii de stat din Uniunea Europeana si sa-l determine pana si pe presedintele George W. Bush, campionul declarat al scepticilor, sa-si revizuiasca macar pe jumatate atitudinea.
Lumea in care traim e confruntata concomitent cu multe, cu mult prea multe pericole, din pacate unul mai real decat celalalt, incat absolutizarea unora pe seama bagatelizarii altora e un nonsens, daca nu cumva ascunde interese foarte concrete. Realitatea amenintarii teroriste nu reduce cu nimic gravitatea poluarii, inclusiv termice, a mediului; iar daca aerul din Valea Ruhrului e din nou respirabil, daca pestii au repopulat apele Rinului, trebuie sa recunoastem ca un merit incontestabil revine miscarii "verzilor" – chiar daca "ideologia" acestora nu ne este pe plac.
Situatia seamana cu a celui care, desi se indoieste de existenta iadului, prefera sa se roage pentru mantuirea sufletului… Cui anume (in afara, spre exemplu, de magnatii petrolului) i-ar putea dauna masurile de contracarare a incalzirii globale? Pe cine ar pagubi folosirea mai eficienta a energiei, utilizarea pe scara larga a surselor regenerabile, reducerea emisiei de gaze poluante – chiar daca prezicerile privind extinderea deserturilor, seceta si foametea cronica, lipsa acuta de apa potabila, declansarea unor mari migratii etc. s-ar dovedi candva exagerate? Invers, insa, daca scenariul e realist, daca clima ameninta intr-adevar s-o ia razna, ceea ce concluziile oamenilor de stiinta prefigureaza cu o foarte mare probabilitate, atunci a vorbi aici de isterie este un act de-a dreptul iresponsabil.
Omenirea nu-si poate ingadui sa ignore un avertisment de asemenea gravitate – caci generatiile viitoare nu ne-ar ierta-o – si nici macar scuza unor eforturi peste puteri n-are cum sa fie invocata. Prevenirea catastrofei mai este cu putinta! z
Gheorghe Sasarman este scriitor stabilit in Germania
