17 decese din cauza rujeolei și 3.447 de îmbolnăviri cu aceeași boală sunt cifrele recente care descriu o situație periculoasă: avem epidemie în România! Suntem focar de infecție cu rujeolă în spațiul Uniunii Europene.
Aceste statistici vin după un final de an 2016 în care, pe lângă rujeolă, aveam probleme și cu gripa. Ce se întâmplă cu noi?
În primul rând, spațiul public este invadat de opinii antivaccinare. Sunt uimit de faptul că oameni cu pregătire intelectuală se opun vaccinării copiilor. Lipsa de încredere în vaccinare este exploatată atât de tare încât vaccinul a ajuns în situația de a fi considerat un pericol pentru sănătate. Victimele acestei propagande agresive și făcute cu mare pricepere își produc, iată, efectele.
În al doilea rând, lipsa vaccinurilor sau stocurile tot mai subțiri au făcut imposibilă acoperirea tuturor nevoilor. Aici se impun anchete ale organelor specializate ale Ministerului Sănătății, și chiar și ale altor instituții de control. Și se impune și îndreptarea legislativă. Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică un proiect de lege privind vaccinarea, iar în această perioadă se va cristaliza o lege care sper să rezolve odată pentru totdeauna această problemă. Deocamdată însă, coroborate, „atacurile“ la adresa vaccinării fac victime și vulnerabilizează comunități întregi.
Vaccinurile nu provoacă autism
Unul dintre cele mai des invocate motive pentru a refuza vaccinarea ar fi posibilele efecte secundare grave ale vaccinurilor. Adversarii vaccinării acuză prezența de metale grele în seruri și faptul că ar provoca autism. Prezența metalelor grele în seruri este interzisă de Agenţia Europeană a Medicamentului. Iar în ceea ce privește autismul, reproduc spusele reprezentantului Organizației Mondiale a Sănătății, care ne-a vizitat de curând: „Vaccinurile sunt sigure, nu provoacă autism, sunt studii care atestă acest lucru“ (Zsuzsanna Jakab, director regional al Biroului OMS pentru Europa). Vizita doamnei Zsuzsanna Jakab a fost determinată de situația gravă a vaccinării în țara noastră, o situație recunoscută și de către premierul Sorin Grindeanu.
Academician Victor Voicu: „Institutul I. Cantacuzino este un institut de securitate națională“
Dar publicul din România s-a confruntat și cu alte probleme. Punerea pe linie moartă a Institutului I. Cantacuzino, fabricantul nostru de vaccinuri, ne-a obligat să importăm. Procedurile de achiziție sunt complicate, au fost făcute în salturi, iar stocurile au suferit.
Scriam într-un articol publicat tot în „România liberă“, anul trecut, că ultimii ani din viața institutului au stat sub semnul managementului defectuos, dar și al unor jocuri de interese. Competitorii internaționali și-au frecat mâinile de bucurie atunci când institutul nostru s-a prăbușit. Piața vaccinurilor presupune mulți bani. Mai mult, Institutul Cantacuzino are și spații și terenuri de mare valoare pe piața imobiliară. Revenirea în coordonarea Ministerului Sănătății, după ce a fost „plimbat“ pe la Educație și Cercetare, ar trebui să fie de bun augur. Un management competent, dar și o decizie politică de a readuce institutul în poziția de producător de vaccinuri (și nu numai) sunt obligatorii. Institutul Cantacuzino are valoare medicală, valoare în cercetare, valoare educațională (se impune deschiderea către facultățile de medicină), valoare socială și, nu în ultimul rând, valoare strategică.
Domnul academician profesor dr. Victor Voicu mi-a spus direct: „Institutul Cantacuzino este un institut de securitate națională pentru prevenția multiplelor boli, mai ales acum, în situația circulației continue a migranților“.
Institutul are și o valoare simbolică. Fondatorul său, stabilit prin Decret Regal la 1921, profesorul I. Cantacuzino, este reper al identității noastre. Domnia-sa a muncit și a studiat enorm și ne-a lăsat o moștenire pe care suntem obligați să o predăm cel puțin intactă, dacă nu mai bună, generațiilor care ne urmează. Profesorul nu a lăsat moștenire nației române un simplu laborator. Institutul a funcționat și și-a făcut treaba și în perioada interbelică, și în timpul celui de-al doilea război mondial, și în vremurile comuniste. Este o instituție-simbol, parte a științei medicale a lumii.
Ce e de făcut?
Legea vaccinării trebuie adoptată. Legea nu este despre obligativitatea vaccinării, doar reglează situația actuală, o aduce, ca reguli și proceduri, la nivelul unui stat european. Eu consider că autoritățile, medicii și personalul medical trebuie să convingă oamenii, familiile, de beneficiile vaccinării, nu să introducă vreo obligativitate. Un „om convins“ este un câștig pentru societate, un om obligat se va opune prin orice mijloace. Avem nevoie, pe lângă lege, de ample campanii de informare. Ca medic, spun doar atât: oameni buni, vaccinați-vă copiii!
P.S.: Doar copiii sănătoși pot fi vaccinați.
