Fără îndoială, vizita președintelui Klaus Iohannis în Statele Unite ale Americii este un succes. S-a văzut foarte limpede asta în conferința de presă comună susținută alături de Donald Trump, președintele SUA. Mesajele date de acesta din urmă au fost ferme, lipsite de echivoc. A contribuit, desigur, și stilul său de comunicare direct și percutant.
Președintele american a apreciat că ”viitorul relațiilor dintre SUA și România este foarte, foarte luminos”, că relația dintre cele două țări ”a fost bună, dar acum este mai puternică decât niciodată”. Apoi, a spulberat orice îndoială că SUA nu va respecta Articolul 5 din Tratatul NATO, adică va răspunde militar dacă Rusia va ataca vreun membru al Alianței Nord-Atlantice. Nu în ultimul rând, a susținut puternic lupta anticorupție din România: "Susținem foarte puternic România, deci desigur că sprijinim lupta anticorupție. Îl susținem și pe președinte, care este foarte popular, și credem că a făcut o treabă extraordinară, muncește foarte mult. Noi știm tot ce se întamplă acolo (în România – n.red.) și are susținerea noastră, va câștiga această luptă".
Cât este meritul României și cât interesul Americii în succesul acestei vizite? O să încerc să răspund fără exaltări inutile și fără a contesta soliditatea parteneriatului strategic dintre cele două țări. În mod cert, România are meritele sale. Țara noastră s-a dovedit un soldat disciplinat al NATO. A crescut, fără să stea prea mult pe gânduri, cheltuielile destinate apărării cu peste 2% din PIB. Acest lucru a legitimat discursul președintelui SUA în interiorul NATO, într-o perioadă în care țările puternice ale Alianței Nord-Atlantice au fost reticente la apelul lui Donald Trump. Germania sau Franța au chiar o atitudine refractară, relansând, cu largul concurs al Bruxellesului, discuția despre politica de apărare comună a UE. Adică despre crearea unei armate a Europei. Angela Merkel i-a anunțat pe europeni că au trecut vremurile în care Bătrânul Continent se putea baza pe protecția americanilor, motiv pentru care trebuie să-și ia soarta în propriile mâini.
Președintele Klaus Iohannis a jucat cum trebuie. A anunțat fără echivoc că nu există soluții de securitate pentru Europa în afara NATO, situându-se de partea președintelui american. Asta a transformat România într-un aliat model al SUA, demn de a fi dat drept exemplu într-o conferință de presă pe peluza de la Casa Albă. Adevărul este că Donald Trump avea nevoie de vizita președintelui român. De aceea a și înlesnit-o. Avea nevoie ca un președinte din Estul Europei să-i stea alături. Variantele erau puține: Polonia sau România. A preferat să-l primească la Washington pe președintele român și să meargă în Polonia în iulie. Pentru Varșovia este o onoare mai mare decât pentru București. Trump transmite astfel că Polonia este principalul aliat al Americii în flancul estic al NATO. România nu este, din fericire, departe.
Este evident că Donald Trump a avut tot interesul să transforme vizita lui Iohannis într-un succes de proporții. A avut tot interesul să o îmbrace în laude consistente și mesaje fără echivoc. Pentru că succesul lui Klaus Iohannis este și succesul său. Laudele pentru Iohannis sunt laude pentru sine. Cu ajutorul României, președintele SUA demonstrează că liniile sale de politică externă sunt legitime, că nu este un lup singuratic în NATO.
Donald Trump avea nevoie să apară braț la braț cu un președinte al unei țări din vecinătatea Rusiei. Un semnal ferm că această țară rămâne un adversar al SUA mai acoperă din scandalul legăturilor administrației sale cu Moscova. Declarația despre Articolul 5 are rolul de a spulbera orice incertitudine că SUA va lupta cu Rusia, dacă această țară va agresa țările NATO. Poate nu întâmplător vizita lui Klaus Iohannis s-a suprapus peste audierea lui James Comey, directorul FBI demis de președintele SUA, în Comitetul de informații al Senatului SUA. De altfel, înainte de această audiere, în programul președinților Trump și Iohannis nu era nicio conferință de presă comună. Ea a apărut ulterior pe agendă.
Deși a fost un succes, vizita a produs o euforie nejustificată la București. De parcă urma să aflăm de la conferința de presă comună dacă SUA mai rămân în NATO. Trebuie să înțelegem că America nu-și schimbă opțiunile strategice peste noapte. Oricât de imprevizibil ar fi Donald Trump. În ultimele decenii, mesajele administrațiilor americane au fost coerente. Inclusiv în privința creșterii cheltuielilor pentru apărare. Și fostul președinte Barack Obama a vorbit de nevoia alocării a 2% din PIB de către statele membre ale Alianței. A făcut-o mai discret, nu în maniera lui Trump. Stilul direct și tranzacțional de comunicare al președintelui american face însă această chestiune mai vizibilă.
Fericirea unanimă de pe Facebook, mai ales după ce Donald Trump a anunțat că SUA vor respecta Articolul 5 din Tratatul NATO a fost surprinzătoare și a avut o tentă suprarealistă. Întrebarea colegei Ramonei Avramescu a fost binevenită, iar răspunsul lui Trump a fost o știre importantă, fapt care a generat invidia jurnaliștilor americani. Este pentru prima oară când președintele SUA spune răspicat acest lucru.
De aici și până a fi exaltați că Donald Trump a confirmat că SUA respectă angajamentele luate în NATO ne transformă în victime naive ale unei propagande anti-americane deşănțate, fără nicio legătură cu realitatea. După ultimul Summit NATO de la Bruxelles, cozile de topor ale Rusiei din presa europeană au întreținut această sperietoare menită a discredita SUA: "Trump n-a zis nimic de Articolul 5, deci nu are de gând să-l respecte”. Marota asta a fost rostogolită de tot felul de ”idioți folositori” ai Moscovei, dintr-o pornire obsesivo-compulsivă de a arunca cu noroi în Donald Trump. Cu orice preț. Inclusiv cu prețul de a inocula opiniei publice din țările lor ideea că americanii nu mai sunt de încredere când vine vorba de securitatea Europei. Acest tip de propagandă este nocivă, stimulează sentimentele anti-americane ale europenilor și poate duce, într-un final, la dezangajarea militară de pe Continent. Ceea ce ar transforma Europa într-o pradă foarte ușoară pentru Rusia.
Cred că trebuie să ne calmăm. Cine s-a temut vreo secundă că Donald Trump ar putea da un alt răspuns în privința Articolului 5 habar n-are de cum merg lucrurile în politica internațională. Şi-a imaginat cineva că președintele SUA va dinamita cea mai importantă alianță militară a Americii? NATO este la fel de important pentru SUA cât este pentru țările Europei. Ce ar fi putut să răspundă Donald Trump? Că SUA nu prea mai au chef să respect Articolul 5? Ar fi fost ca și cum ar fi ordonat un atac cu rachete "Tomahawk" asupra sediului NATO din Bruxelles, în timp ce lua cina cu Vladimir Putin la Casa Albă. La lumina lumânărilor. America este mult mai mult decât atât…
