Circulă vorba, din decembrie încoace, că Victor Ponta stă să pice. Având în vedere ce greșeli – și e o exprimare politicoasă- a făcut premierul ca să cîștige alegerile în ultimul an, de la cumpărarea neconstituțională de primari la un comportament fiscal care a dus la pierderea încrederii în el și echipa lui la Comisia Europeană și FMI, ai zice că nu mai poate dura mult. Membri ai familiei lui, ca și prieteni sau partneri personali, ca Ghiță sau Șova, au în sfîrșit probleme serioase cu justiția. Dar pe undeva par să fie niște factori nevăzuți care eternizează situația actuală. Iată-i, pe scurt.
Primul factor care îl menține pe Victor Ponta este că guvernarea lui este discutabilă, dar nu mai catastrofală ca precedentele, fapt ignorat în subestimarea constantă de care s-a bucurat de la dușmanii lui. Sigur, Ponta a numit oameni ca Șova în guvern, dar într-un stil general de guvernare oportunist și haotic oameni ca Voinea, Ioana Petrescu, Vâlcov sau Eugen Teodorovici au ținut și cursul, prin asta înțelegîndu-se o oarecare austeritate, călcată de alegeri dar nu în restul timpului și o realizare graduală a unor idealuri de centru dreapta ca reducerea CAS, simplificarea fiscală (vedeți raportul anual SAR 2015 pe www.sar.org.ro), noul Cod fiscal (dragă Ministerule de Finanțe, nu mai îmi trimite scrisori cum că impactul acestuia e pe undeva în vreo patru volume, dacă există o estimare pe bune vă rog pagina și tabelul, altfel o să vă spun și eu să citiți tot raportul pe semestrul european și pe cel al dezvoltării umane ca să găsiți dovada că sunteți neprofesioniști). La câteva zile după discuțiile despre open data de la Reprezentanța CE avem în sfîrșit un proiect în dezbatere pe open data. Desigur, ce se întîmplă la cercetare sau prin companii publice e jalnic, dar nu e nimic acut, de natură să provoace căderea iminentă a guvernului. Iar a aduce contra guvernului Ponta moțiuni de cenzură pe fonduri europene din partea unora care au performat chiar mai prost când au fost la guvernare (vedeți în raportul SAR din 2014 la http://sar.org.ro/wp-content/uploads/2014/04/Proasta-gestiune-si-planificare.pdf) nu are cum să producă altceva decît scoruri în favoarea lui Ponta. Care se bate numai pe electoratul informat și de centru, conștient că doar acela schimbă regimuri, și că pe acela sărac îl are oricum, că nimeni altcineva nu îl revendică.
Al doilea factor care îl menține pe Victor Ponta este lipsa de inițiativă a opoziției parlamentare și incapacitatea ei de a-și face aliați în societatea mai largă. Cum a fost cu putință ca în loc de o comisie de anchetă a problemelor din diaspora să sfîrșim cu o comisie de cod electoral controlată de dl. Zgonea, din care numai prin condamnare definitivă s-a retras Miron Mitrea? De ce rezolvăm tot felul de probleme electorale care nu deranjau pe nimeni, sau nu se pot rezolva prin noi legi (ca finanțarea partidelor), ci doar prin implementarea celor vechi, în loc să ne concentrăm pe problema de bază, evidența votanților (continuă întrecerea populistă cine propune mai multe voturi virtuale în loc de rezolvat problema reală cum știi cât votanți ai și cum simplifici evidența populației să nu mai ai milioane fantomă, ci oameni care pot vota) și votul din diaspora. De ce facem ”consultări” pe un program PNL modest și compilat în grabă, în loc de consultări reale, în interiorul fiecărei profesiuni, din care să se degaje soluții reale, sprijinite de grupuri reale? Partidele noastre, chiar cele două mari, sunt mici și nereprezentative, nu au, nici măcar din grupuri țintă de interes, aproape deloc membri, deci nu există un proces natural în care baza îți transmite dorințele ei. Asta putem compensa fie lărgind baza reprezentativă prin recrutare (Singurul recrut recent al PNL a fost șeful de la barou și asta imediat după ce a declarat că e OK ca dl Ponta să rămînă în baroul unde a intrat fără examen, echivalându-și acel doctorat la care a vrut să renunțe. Ce semnal e ăsta?), fie discutînd organizat cu fiecare grup profesional sau social. Prin ianuarie auzeam deputați PNL la TV spunînd că va ieși lumea în stradă ca la alegeri să-l dea jos pe Victor Ponta. Cine spune asta nu știe cît de greu a ieșit lumea și la alegeri, și ce puțini oameni au scos-o în stradă. În ianuarie societatea civilă de la alegeri era deja dezamăgită din cauza lui MRU la Cotroceni și a Certejului și greu se ținea moralul la oameni. Uniți, salvăm s-a desfăcut în mai multe grupuri, acuma dreapta care e cu Macovei nu va ieși în stradă să ajute PNL, iar stînga, deși nu e cu Ponta, nu o să iasă nici ea să ajute dreapta, așa că nu prea văd de unde va veni marea revoluție populară dacă dl. Ponta nu mai face el vreo declarație nesăbuită cu Roșia Montană.
Al treilea factor, și cel mai serios, este că principiul dominoului e suveran zilele astea pe ambele părți ale spectrului politic. Și e normal să fie așa. Dacă ai două partide mari care s-au purtat la guvernare ca niște piramide de extracție a resurselor publice și dirijare a lor către companii favorite care reciprocau prin comisioane pentru partid atunci șansele ca oricine e numit ministru în guvernul real sau în cel fantomă să fie imediat antrenat în procesul de cădere al pieselor de domino sunt aproape de sută la sută. Ce ministru sau primar a putut spune ”Nu, eu fac excepție, la mine nu telefonați, eu nu plătesc, etc”? Îmi place să cred că aceia de la justiție, precum Macovei sau Predoiu, deși cazurile Chiuariu sau Pivniceru arată că nu e obligatoriu. Unde s-a opus cineva au urmat excluderi, scandal, despărțiri. Altfel, uite ce se întîmplă cu un băiat de succes ca Vâlcov, e turnat de foștii săi parteneri pentru perioada cînd erau împreună. Or, cazurile Udrea, David, Bica, Horia Georgescu (curtat de ambele tabere, era un potențial ministru de justiție pentru PDL și un comisar european pentru PSD) au lovit dreapta la fel de rău cum cazurile Herțanu-Șova-Vâlcov au lovit stînga. În clipa în care guvernul Tăriceanu singur are nouă corupți dovediți, Boc plus MRU șapte, iar Ponta a trecut de zece, care sunt șansele ca toți membrii acestor guverne și tot establishmentul politic să ajungă după gratii? Avem deja mai mult de jumătate din șefii de consilii județene la pămînt. Cum promite o nouă majoritate formată din asemenea ingrediente o lege electorală sau o Constituție mai bună, ce să mai spun de guvernare?
Iată deci explicația pentru care barca dezumflată a lui Ponta nu s-a dus la fund, că în paralel apa din iaz s-a scurs și ea și în cel mai rău caz ajunge la nămol.
De asta eforturile de a schimba majoritatea (cu ajutorul lui Vanghelie sau a oamenilor lui Oprea, unul cîte unul) nu au potențial să umple nici un lac, și chiar dacă epava e luată de alții în stăpînire sunt mari șanse să rămînă doar ce e, o epavă.
Nu sunt semne vizibile la ora asta că partidele sau șeful statului înțeleg cât de radical trebuie să se schimbe totul. Și PSD, și PNL, propun doar suspendarea din funcții de partid până la pronunțarea justiției, în loc de excluderea totală, nu există nici un mecanism propus în anticiparea justiției, deși în decursul timpului le-am propus destule, nici un fel de departament de resurse umane nu e pe cale de creare, ce să mai vorbim de vreo strategie de a ne muta de la partidul-clan la partidul reprezentativ, deși de la sindicate la organizații studențești și stînga, și dreapta ar avea de unde începe.
Măcar instituțiile ca președinția sau guvernul ar trebui să ne anunțe azi ce fac ca pe viitor să nu se mai ia mită prin birourile lor, poate punem aici camere video, nu la școli, și poate introducem registre la intrare cu cine la cine merge și în ce scop, care să poată fi consultate public, ca la Bruxelles. Asta nu necesită nici legi, nici cine știe ce resurse, așa că aștept anunț neîntîrziat, fie și pe Facebook, că suntem în executare. Mai bine Facebook azi decît jurnalul de la cinci mâine.
În rest, poate și cu avantajul distanței, mie mi se pare că partidele astea au nevoie de o pauză de refacere. În care timp să facem un guvern de specialiști care să gestioneze țara pînă la alegeri. Nu vor fi ei specialiști de Nobel, dar sigur nu pot fi mai răi decît alde Chițoiu, Șova sau Daniela Andreescu.
PS. Între atâtea lucruri bune, DNA a greșit că a închis plângerea Elenei Udrea la adresa generalului Coldea ca vădită fără temei fără a-l audia măcar pe Traian Băsescu, invocat în ea de mai multe ori ca martor privilegiat. Și graba, și scăparea asta majoră nu sunt de bun augur, și o spun ca persoană care nu acordă nici o credibilitate Elenei Udrea, și multă DNA. Dar credibilitatea e o floare rară, nu trebuie scăpată nici o ocazie să o îngrijești, că te trezești că se usucă peste noapte. Uite în ce situație suntem la ANI, instituția moșită de noi în societatea civilă, pentru că desigur, noi am creat-o, dar partidele și serviciile au permis unuia ca Geurgescu să devină primul ei șef.
Puteți comenta textele Alinei Mungiu-Pippidi pe romaniacurata.ro.
