În timp ce rezultatele oficiale, dar încă parțiale, curg dinspre Birorul Electoral Central, fiecare partid își adaptează discursul din mers. PSD încearcă să exacerbeze victoria, în timp ce PNL caută să minimizeze înfrângerea. Există, însă, câteva concluzii care nu pot fi ascunse sub declarații sau piruete politice
PSD a câștigat acolo unde bătălia electorală a fost pe bune. Alegerile într-un singur tur au fost legalizate, în 2011 printr-o înțelegere între PDL (azi parte a PNL) și PSD. Ambele partide s-au gîndit că, în acest fel, vor maximiza șansele primarilor în funcție de a obținere, în perspectivă, unui nou mandat. S-a mers pe principiu, la alegeri noi, să fie aleși tot ai noștri. Partidele nu au luat în seamă factorul DNA care a început urmărirea penală față de o treime dintre edilii primarilor de municipii de județe. Forțată de DNA și după ce o serie de primari nu au mai putut candida pentru un nou mandat, competiția dintre PSD și PNL a fost, în multe orașe, pe bune. În aceste orașe unde vechii primari nu și-au mai conservat mandatul, victoria PSD a fost zdrobitoare. Câteva exemple: independentul Sorin Oprescu, înlocuit la primăria Capitalei de Garbriela Firea. Fotoliul liberalului Andrei Chiliman de la sectorul 1 a fost câștigat de candidatul PSD. Sectoarele 2, 4 și 5 – ai căror primari sunt cercetați de DNA – au fost câștigate în luptă electorală dreaptă tot de PSD. La Iași, după retragerea lui Gheorghe Nechita, de asemenea anchetat de DNA, orașul a fost câștigat de PSD. Retragerea lui Radu Mazăre la Constanța nu a putut fi exploatată de liberali care au pierdut fotoliul de primar în fața candidatului PSD. La Pitești, primarul penal Tudor Pendiuc a fost învins de către adjunctul său de la PSD, Cornel Ionică. La Bacău, fotoliul lăsat liber de primarul Romeo Stavrache a fost adjudecat de către candidatul PSD Cosmin Necula. Există o excepție. La Ploiești a câștigat candidatul liberal Florin Dobre. Plecând de la aceste exemple se vede că acolo unde lupta a fost dreaptă liberalii au pierdut la scor. Altfel zis, electoratul a virat-o puternic spre stânga.
DNA e iubit, dar numai atunci când împarte altora dreptatea. O anomalie se consemnează în raport cu DNA. Direcția Anticorupție se bucură de o uriașă încredere din partea populației, spun sondajele. Ceea ce nu l-a împiedicat pe Cătălin Cherecheș să câștige Baia Mare din pușcărie, pe Geroge Scripcaru să triumfe la Brașov deși a fost trimis în jduecată de către DNA. Primarul nou ales al Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, este acuzată de luare de mită, iar Gabriel Mutu a devenit primar în sectorul 6 urmărit de DIICOT. Ceea ce arată că anticoupția este perfectă dar nu atunci când se aplică și edililor care „au făcut ceva pentru urbe” (de cele mai multe ori au plantat panseluțe, bănci, gazon prin parcuri). În acest caz, ipocrizia aparține alegătorilor și ei nu au nicio scuză pentru votul lor.
Victoria Gabrielei Firea, excelentă pentru Dragnea și Iohannis. Imaginea care a urmat închiderii votului de la ora 21.00 în care Liviu Dragnea a apărut alături de Gabriela Firea este grăitoare la nivelul simbolisticii. Dragnea a fost cel care a vorbit primul spunând, cu subiect și predicat, că Firea este creația sa și felicitându-se că a ales-o drept candidat. Primarul Capitalei a fost copleșit de gestul lui Dragnea care i-a oferit flori și, fâstâcindu-se, i-a mulțumit în mai multe rânduri. Abia acum, Dragnea este El Lider Maximo. În ceea ce îl privește pe președinte, poate răsufla ușurat. Gabriela Vrânceanu Firea este primarul ideal în perspectiva alegerilor prezidențiale unde Iohannis va căuta să obțină un nou mandat. Iohannis știe că Băsescu a devenit președinte învingându-l pe Adrian Năstase din postura de primar general și asta putea fi un motiv de panică. Gabi Firea, însă, nu are anvergura lui Băsescu, fiind infinit mai apropiată de imaginea lui Oprescu, cel care a candidat fără succes la președinția României, în 2009, luând câteva procente. Și, în plus, PSD are nevoie de doamna Firea la București câteva mandate de acum încolo. Astfel, Iohannis a scăpat de un potențial candidat serios.
Paradoxul alegătorilor. Într-un sat aflat la doar 30 de kilometri de București până la care îți rupi mașina, unde nu există canalizare și nici măcar gaz, candidatul PSD câștigă cu peste 50% din voturi. Oameni pe care îi cunosc, medici, taximetriști, mici întreprinzători toți anti-PSD nu s-au dus la vot spunând alternativei Nicușor Dan: „cine mai e și ăsta și cine este în spatele lui?”.