De ce a pierdut PNL alegerile? │OPINIE

Cotat în decembrie 2014 cu 41% din încrederea populaţiei, fiind pe un trend crescător după victoria lui Klaus Iohannis în alegerile pre­zidenţiale, PNL părea să fie marele victorios al alege­rilor din 2016. Ulterior, a acaparat şi PDL.

Totul părea că merge flu­ierând spre victoria din 2016. Dar ce s-a întâmplat? Care au fost motivele cruntei prăbuşiri?

De ce a fost părăsit de electoratul fidel? În majoritatea scrutinelor obţinea, desigur în diferite alianţe, cu excepţia anului 2008, în jur de 30 la sută. Ce nu a mers? De ce „lucrul bine făcut“ nu şi-a găsit spaţiu în noua formulă PNL+PDL?

Ar fi mai multe motive.

1. Reprezentanții PDL şi PNL au aprobat pe 26 iulie 2014, în unanimitate, într-un congres comun, protocolul de fuziune prin contopire şi statutul noului partid. Protocolul prevedea că numele noului partid va fi Partidul Naţional Li­beral, cu denumirea prescurtată PNL, alegerile interne urmând să se desfăşoare pe baza statutului noii formaţiuni începând cu 1 ianuarie 2017. În cei doi ani de la logodnă, soţii au trăit împreună, dar au locuit separat. Un concubinaj care n-a mers. În filiale, s-a dat o bătălie fratricidă între cele două facţiuni. Peste tot conducerea era bicefală.

2. Klaus Iohannis i-a dat girul tinerei Alina Gorghiu să fie preşedintele marelui partid, format în urmă cu peste 160 de ani (unul dintre cele mai vechi partide din Europa). În timp, ea nu a reuşit să contrazică principiul lui Peter: „În orice ierarhie, fiecare om are tendinţa de a urca până la nivelul său maxim de incompetenţă“, inspirat din principiul plăcerii al lui Freud. Sigur că aspectul fizic nu este o condiţie sine-qua-non a unui bun leadership. Colaborarea cu Vasile Blaga, copreşedintele PNL, a mers bine. S-au văzut o serie de rezultate la alegerile locale din vara acestui an, în care democrat-liberalii au obţinut mai multe puncte decât liberalii tradiţio­nalişti.

3. Se zice, pe bună dreptate, că Bucureştiul dă tonul în alegeri. Odată cu bâlbâiala de după lovitura DNA pri­mită de Ludovic Orban, în filiala din Bucureşti s-a stârnit deruta. Scorul electoral din Bucureşti era un prim simptom al bolii. Nu a fost ştiinţific măsurat, pentru că strategii politici ai partidului au lipsit cu desăvârşire, iar Felix Tătaru e priceput la campanii comerciale, organizate după brief-uri de dinainte pregătite. Niciodată nu a fost interesat de măsurători adevărate. De studiile cantitative şi calitative.

4. PNL a asistat pasiv la construcţia unui organism contra firii, USB, şi, cum s-ar zice popular, s-a pierdut cu firea. Ulterior, acest conglomerat de personalităţi, vorbind despre USB, grupat sub parşivul stindard „Noi nu suntem partide“, a ros din temelie zestrea electorală a PNL. Profilul alegătorului USR: ultraliberal, scârbit de PNL, anticorporatist. 80% dintre votanţii USR au fost dezamăgiţii de PNL. Restul, tineri şi visători.

5. Desemnarea ca şef de campanie electorală a lui Gheorghe Falcă, zis Ghiţă, a fost un dezastru previ­zibil. El a venit cu un singur koncept: „Dacian Cioloş, vector de imagine al PNL“. În zadar m-am chinuit să-i explic că simpatiile nu se transformă în voturi şi apoi se mută dintr-un portbagaj într-altul ca sacii de cartofi. El calcula simplu: 30% PNL + 37% gradul de încredere al lui Dacian Cioloş – iată victoria. Treaba nu a fost aşa de simplă cum credea omul, ajuns primar la Arad mai mult prin graţiile socrului şi ale nevestei, fără a avea viziune de leadership.

6. Pot să-i dau dreptate publicitarului Felix Tătaru: PNL nu a avut vectori de imagine. Încercând să-l împartă frăţeşte cu USR pe Dacian Cioloş în afişe şi pe televiziuni – culmea perversităţii, el nefiind pe buletinele de vot –, coordonatorii campaniei electorale din toamnă ai PNL mai mult au nemulţumit alegătorii tradiţionali decât să-i con­vingă. Profilul electorului PNL: om cu educaţie, nivel mediu de salariu, cu studii superioare, adept al capita­lismului. Acesta nu putea fi păcălit cu mesaje de genul celor lansate de surata PSD, PRU, cu Soros şi alte bali­verne.

7. Actuala lege electorală, agreată şi de PNL în Parlament, anula comunicarea publică în timpul campaniei electorale. Ca urmare, consultanţii politici aveau la îndemână o altă variantă: activarea reţelelor electorale. Dar, după scoaterea din joc a lui Vasile Blaga, recunoscut pentru capacităţile sale organizatorice, PNL-ului i s-a tăiat practic capul.

Poate că în acel moment bătrânii lupi ai politicii li­berale trebuiau să se prindă că cineva era interesat de coborârea PNL şi urcuşul struţo-cămilei, apărută din laboratoare secrete, USR. Practic, preşedintele, dezamăgit de lipsa de leadership a PNL, şi-a creat o platformă de salvare, sfătuit de ageamii care nu ştiu că organismele modificate genetic nu au viaţă lungă.

Ce e de făcut?

Prin intrarea în Parlament a PMP şi prin neinspirata alegere a Ralucăi Turcan ca preşedinte interimar al formaţiunii conduse odată de Brătieni, practic i se des­chide lui Traian Băsescu o cale liberă de a fi liderul informal al opoziţiei parlamentare.

Un congres organizat rapid, fără intervenţia structurilor de forţă ale statului, printr-o campanie internă pe model american, ar putea să dea un nou suflu (poate ultimul) organismului aflat în convalescenţă.

Dar, pentru a fi credibil în faţa electoratului, PNL trebuie să aducă la rampă o echipă de forţă, pragmatică, adeptă a capitalismului şi să-şi organizeze un staff de consultanţi politici profesionişti.

Corneliu Coposu avea o vorbă: „Marile caractere politice se formează doar în opoziţie“.

În ultima vreme, PNL a dus lipsa reperelor morale şi a personalităţilor credibile. În masa tăcută a partidului există oameni de calitate, care ar putea juca roluri importante. Numai să li se dea încredere.

Un partid viu este cel care se organizează singur, nu cu intervenţii externe.

Ianuarie 2017 trebuie să fie luna de resetare a PNL. În lipsa unei terapii cu produse naturale, riscă să moară, la fel ca PNŢCD.

Tot Corneliu Coposu avea să prezică: „Blestemul acestei naţii ar fi ca FSN să fie după 25 de ani şi la putere, şi în opoziţie“.

Ascensiunea lui Traian Băsescu poate fi oprită. Dar nu de către puradei politici, nici de către autosuficienţii serviciilor. PNL-ului îi trebuie un lider original, patriot, de dreapta, instruit şi cu viziune.

Cine va fi acela?