Infractorii de lux au inventat un nou tipar: Al Capone de bibliotecă. Fură cu indolență, sub ochii noștri, lucrări științifice cu ajutorul cărora reușesc să-și reducă pedeapsa și, din cauza lipsei de reacție a autorităților, care nu vor să verifice traseul unor furturi evidente, românii asistă siderați la un circ ieftin, care aruncă în derizoriu orice formă de cercetare științifică din România.
De ce analogia cu Al Capone, din ce perspectivă ar putea semăna dâmbovițeanul George Copos cu celebrul mafiot interbelic? Așa cum criminalul american a ajuns să-nfunde închisoarea doar pentru o bagatelă, evaziune fiscală, autoritățile nereușind să adune probe pentru infracțiunile sale mult mai grave, și în cazul Copos, presa, din lipsă de probe, se agață cu disperare de presupusul plagiat dintr-o lucrare de masterat a istoricului Cătălin Parfene, în condițiile în care există indicii de posibile infracțiuni mult mai grave, săvârșite în timpul detenției.
Să scrii într-un an de zile, fără nicio pregătire, cinci lucrări științifice, dintre care două pe teme de istorie medievală, este imposibil. Și pentru un absolvent al unei facultăți de istorie ar fi foarte greu să abordeze o temă referitoare la relațiile matrimoniale din sec XIV-XVI, darămite pentru cineva fără studii de specialitate, căruia, de-a lungul timpului, fiind persoană publică, i-am putut evalua singuri capacitățile intelectuale. Logica bunului simț ne spune că din punct de vedere intelectual, Copos este incapabil să trateze la modul profesionist o astfel de lucrare.
Cătălin Parfene a anunțat că a depus o sesizare la Comisia de Etică a Universității București, în care a atașat pagini întregi cu pasaje similare, care i-au stârnit suspiciunile de plagiat. Mai mult ca sigur, o comisie de specialiști se va întruni și va analiza cele două lucrări, cea a lui Parfene și cea a lui Copos. Din punctul meu de vedere, lui Copos deja i se pune pe cap o pălărie cu câteva numere mai mari. Să plagiezi, adică să furi ideile cuiva, presupune o oarecare muncă. Asta ar fi însemnat ca, în biblioteca închisorii, Copos să fi citit teza lui Parfene și alte câteva cărți pe temă, iar apoi el să fi rescris lucrarea. Greu. Asta presupune timp și efort.
Dar dacă lui Copos i s-a introdus, în închisoare, pe un stick, lucrarea gata rescrisă? Dacă i-au fost introduse în închisoare toate cele cinci lucrări? Dacă cineva i-a scris lucrările, iar el își asumă paternitatea acelor lucrări?
Cazul Copos nu este doar despre încălcarea principiilor de etică academică, ci despre o posibilă păcălire a legii, cu ajutorul acestor teze, cu care a reușit să-și reducă pedeapsa și să fie eliberat înainte de termen.
În mod normal, procurorii ar trebui să se autosesizeze și să investigheze atât cazul lui cât și ale altor vip-uri, devenite, peste noapte, în pușcărie, oameni de știință. Nu cumva se comit infracțiunile de furt și fals în acte în timpul detenției și astfel ei devin liberi?
Cum am arătat în investigațiile Rl, legea nr 275/2006, care prevede posibilitatea reducerii pedepsei ca urmare a elaborării de către deținut a unei lucrări cu caracter științific, este întocmită prost. Culmea, dar nicăieri nu sunt precizate filtrele de care aceste cărți ar trebui să treacă. Care sunt instituțiile care ar trebui să verifice și să stopeze o posibilă infracțiune din fașă? Penitenciarul susține că nu are atribuții pentru verificarea caracterului științific al cărții, nici Consiliul Național de Cercetare Științifică din Învățământul Superior (CNCSIS), nici editura care publică acele lucrări. Toată lumea se spală pe mâini.
Singurul care își poate pune întrebări în legătură cu acest val cel puțin bizar de lucrări științifice este judecătorul, cel care decide eliberarea. Dar și acesta face asta numai dacă vrea. Câtă vreme acele cărți sunt publicate la o editură acreditată CNCSIS, așa cum prevede legea, judecătorul poate da o decizie favorabilă, cum s-a și întâmplat în unele cazuri, fără alte întrebări suplimentare.
Presa nu are puterea să verifice ceea ce se întâmplă în calculatoarele penitenciarelor în care au scris lucrări toți acești foști deținuți. Și acolo este cheia.
Cum se poate ca fostul deținut Copos să se fi transformat în lunile de detenție în mare specialist în istorie medievală numai procurorii din subordinea Laurei Codruța Kovesi pot explica.
De ce nu o fac, de ce îi lasă pe acești infractori să-și reducă pedepsele, îmbrăcând haina ipocrită de oameni de știință, ăsta e un alt mister care va lasă un gust amar românilor, față de modul în care se face dreptate în România.
