Scandalul numirii la conducerea revistei culturale Tribuna a unui candidat care nu a publicat în revista respectivă, nu a făcut reviste de cultură şi nu are relaţii de respect reciproc cu lumea artistică şi literară a României, în urmă cu şase luni, a condus între timp la efecte previzibile. După mai multe editoriale şi interviuri defăimătoare la adresa oamenilor de litere au urmat câteva replici usturătoare: atenţionarea preşedintelui breslei, criticul Nicolae Manolescu, protestul a circa 530 de scriitori şi plasticieni din ţară şi din întreaga lume (nu doar români).
Desigur, asemenea proteste nu clintesc din loc personajele agreate de putere. Managerul Tribunei a fost numit în urma unui concurs pentru legalitatea căruia garanta însăşi seriozitatea organizatorilor lui: Consiliul Judeţean Cluj. Meritul esenţial al protestului era însă acela de a marca o poziţie clară, civică, de respingere a imixtiunii politice în presa culturală. Într-adevăr, dacă meritele culturale ale noului şef de la Tribuna au rămas misterioase pentru restul lumii – cu câteva excepţii partizane –, cariera politică a acestuia, care include o anume proximitate de Ion Iliescu şi de Adrian Năstase, însoţită, în stilul consacrat de jocurile de gleznă de pe la noi, de proximitatea de Crin Antonescu, nu a rămas la fel de necunoscută. Conform relatărilor din presă, omul a etalat, în decursul anilor, şi asumarea unei identităţi universitare inexistente – nu se ştie ce instituţie academică l-ar fi făcut profesor, nici dacă avea vreun temei pentru aceasta –, şi a camuflat şi o condamnare de un an la închisoare, soluţionată prin suspendare.
Pus sub lentilă, managerul revistei clujene a devenit irascibil şi opresiv. În redacţie, el a impus un regim de fabrică, de parcă scrii literatură aşa cum selectezi cartofii la bucătărie, timp de opt ore neîntrerupt, zi de zi. Stilul de cazarmă al noii conduceri a coincis, pe de altă parte, cu suspendarea competenţelor redactorilor, preferându-se producerea conţinutului revistei prin preluare masivă de texte deja publicate prin alte periodice şi pe internet. În acest fel, aparenta dorinţă de mărire a productivităţii literare s-a lovit de eliminarea lor de la facerea revistei. Totodată, în plan interpersonal, presiunile au determinat un prim angajat să îşi dea, excedat, demisia şi le-a adus altor trei redactori – nume de profesionişti ai literaturii confirmate prin cărţile proprii şi premii – demiterea, pretextându-se nereguli contractuale.
Socotindu-se că toată tevatura poate fi manipulată, în vârtej au început să se facă auzite voci sus-puse. Noul lider al ICR (dezvăluit recent de presă ca având dosar de colaborator al Securităţii) a găsit un bun prilej de răfuială cu Clujul cultural şi universitar şi, prin el, cu gruparea culturală pe care venirea lui la ICR a înlăturat-o de la putere. Un alt aliat al noului management de la Tribuna a devenit şi romancierul Nicolae Breban, bucuros, şi el, să fie alături de oricine i-ar aduce prejudicii lui Nicolae Manolescu. Descoperit în arhivele Securităţii ca protagonist al unor discuţii telefonice amiabile cu fostul general al poliţiei secrete ceauşiste Nicolae Pleşiţă şi adus în faţa opiniei publice prin publicarea unor excerpte în România literară condusă de Manolescu, Breban socoteşte binevenită opoziţia la liderul actual al Uniunii Scriitorilor şi, aşa cum rezultă din articolele publicate în Tribuna, la adresa grupării aceloraşi foşti şefi ai ICR.
Acest război cu multe iţe, care a făcut deja patru victime, ucigând şi prestigiul unei admirabile reviste a Transilvaniei, de care tot mai mulţi autori de valoare se îndepărtează ori sunt îndepărtaţi, pare însă, dincolo de orgolii, unul politic. USL a văzut în noul numit la conducerea foii întemeiate de Ioan Slavici un serv obedient nu doar datorită antecedentelor pe linie de partid (căci între timp omul a demisionat din toate partidele pe unde trecuse), ci şi numindu-l pe liderul PSD de odinioară, ex-ministru al culturii, Grigore Zanc, ca păstor din partea CJ Cluj peste Tribuna. Numai că managerul are o cerbicie care a depăşit de departe speranţele şefilor dindărătul lui. El a dus mult mai departe decât se dorea instalarea unui leadership uselist în inima culturii scrise transilvane, stârnind pretutindeni animozităţi şi reacţii. De aceea, tentativa preşedintelui CJ clujean, Horea Uioreanu, de a media între redacţie şi managerul revistei s-a încheiat cu un eşec remarcat de presă, dovedind nu doar că s-a trecut demult de faza posibilelor medieri, ci şi că Uioreanu e prea mic pentru un război atât de mare.
De-acum, conflictul pare să devină internaţional. Comunicatul recent al organizaţiei internaţionale PEN arată clar că la Tribuna s-au încălcat drepturile omului şi că, în absenţa unei soluţionări a situaţiei, rapoartele de profil pentru România vor reţine gravele abuzuri, afectând iremediabil imaginea libertăţii presei şi a opiniei la noi acasă. Tot acum, filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România a publicat un comunicat, reprezentând cei peste 270 de membri ai ei, în care se dezavuează incapacitatea administraţiei de a gestiona criza înregistrată la revista Tribuna, care durează de prea mult timp şi trenează cu pierderi masive de prestigiu în capitala transilvană.
Cea mai recentă dezvăluire făcută de presa locală, aceea despre ameninţările în stil mafiot lansate de pe telefonul mobil al managerului Tribunei la adresa unuia dintre membrii comisiei sale de concurs, criticul Ion Vartic, aduce în prim-plan şi o latură scabroasă şi întunecată a afacerii: recursul la violenţă simbolică drept mijloc de intimidare, sfidare şi, eventual, ca preambul la violenţa propriu-zisă. Această conduită este pe deplin credibilă din partea cuiva care a avut litigii sancţionate de lege prin condamnare. Totodată, ea arată că, în cazul continuării, relaţia de cooperare dintre manager şi organele de putere judeţene ale Clujului se va transforma într-o complicitate care decredibilizează organele statului, făcându-le părtaşe la conduite amendabile.
Apare însă acum, retrospectiv, o altă problemă. Pe ce temeiuri legale a fost acceptat la concursul managerial câştigătorul aparent al concursului, dacă avea o condamnare? Una dintre condiţiile de concurs prevedea includerea în dosar a cazierului concurenţilor. Cum de nu s-a sesizat CJ Cluj că, din acest punct de vedere, cazierul candidatului preferat nu era imaculat?
Ameninţările prin SMS-uri nu sunt mai puţin grave decât cele formulate odinioară de Sorin Ovidiu Vîntu la adresa unui colaborator şi intră în aceeaşi categorie de suspiciuni de comportament intolerabil ca şi cele care l-au adus în faţa justiţiei pe directorul Antenei 1. Nu cu astfel de comportamente este de aşteptat din partea unei prestigioase instituţii de talia ICR ori din partea unor academicieni să se solidarizeze, sub pretextul pluralităţii vocilor, a unor direcţii culturale multiple sau, pe cinstite, al ţintirii în direcţia unui inamic comun.
Scandalul de la Tribuna, imperios necesar de soluţionat constructiv şi cu respect faţă de cultură, dezvăluie una dintre feţele mizerabile, sumbre ale evoluţiilor politice şi culturale din primul an de guvernare USL.
