Nu de mult, Consiliul Concurenţei a decis cea mai mare amendă acordată unui agent economic din România: este vorba de Poşta Română! Nu este foarte clar pentru ce Consiliul Concurenţei şi-a revărsat toată exigenţa pe această societate, spre a o pedepsi cum n-a mai făcut-o cu altcineva, dar, să fie clar, avem de a face cu un agent economic român şi, în plus, unul de stat. Ultimele două precizări sunt absolut necesare, pentru că, în timp ce Consiliul Concurenţei şi-a aruncat paraponul pe Poşta Română – şi este bineînţeles sarcina justiţiei de a stabili dacă s-a procedat corect sau nu! -, Aghiuţă din concurenţa neloială din România se plimbă liber printre societăţile private şi mai ales printre firmele private sau de stat străine din România.
Iar Consiliul Concurenţei nu vede sau, mai bine spus, se face că nu vede nimic! Nici manifestările notorii de cartelizare, nici abuzurile de poziţie dominantă pe piaţă. Cazuri clare de nerespectare a normelor europene de concurenţă nici măcar nu sunt investigate de Consiliul Concurenţei, iar investigaţii de formă abundă spre a se încerca acoperirea ocolirii cazurilor de fond. Oricum, nimic serios în cazuri care afectează grav concurenţa şi lovesc crunt consumatorii nu se finalizează. Din când în când, mai este pus pe rol un caz gen Poşta Română spre a-i mai păcăli pe proşti! Care or fi aceia?! Căci, cu foarte puţin timp în urmă, Consiliul Concurenţei şi-a vărsat amarul pe Asociaţia Contabililor şi Experţilor Contabili Autorizaţi din România.
Dacă onor Consiliul Concurenţei are cumva în program să nu se atingă de capitalul privat, să-l protejeze indiferent ce ar face, are o sarcină uşoară în ce priveşte capitalul privat românesc. Acesta, din cauza slăbiciunilor sale financiare, nu are poziţii care să deranjeze pe cineva şi, cu atât mai puţin, să lezeze desfăşurarea concurenţială a cuiva. El a ajuns să rămână doar cu funcţia de a angaja forţă de muncă, treabă cu care nu se îndeletniceşte capitalul străin, care are ca funcţie doar să sugă profit rapid şi lejer, inclusiv încălcând cele mai elementare reguli concurenţiale europene pe care – să subliniem – nici nu se gândeşte cumva să le încalce în ţările de origine.
Aplicând aceleaşi standarde faţă de capitalul străin – „n-am văzut, n-am cunoscut!” -, Consiliul Concurenţei îşi asumă o gravă responsabilitate. Fără exagerare, Consiliul Concurenţei împinge astfel economia din România în cercul vicios al dezastrului, ceea ce se şi petrece, după cum se vede de altfel cu ochiul liber. Capitalul străin a confiscat principalele pieţe din România, oricum pe cele mai profitabile şi, din păcate, bineînţeles pe cele ale serviciilor publice. A te face că nu vezi ce fac firmele străine care au confiscat aceste sectoare înseamnă a participa la estorcarea unei economii şi aşa slabe şi fără putinţă de a replica în vreun fel. Chiar nu vede Consiliul Concurenţei cartelizarea, în defavoarea clienţilor, a dobânzilor atât la depozite, cât şi la credite din partea băncilor străine care au monopolizat sistemul bancar din România? Chiar nu observă Consiliul Concurenţei abuzurile de poziţie dominantă ale firmelor străine care au rechiziţionat distribuţiile de energie din România? Chiar este atât de invizibil ceea ce fac cele trei monopoluri din distribuţia de carburanţi, astfel încât, în plini ani de criză, împotriva tuturor regulilor şi cutumelor dintr-o economie de piaţă, scăderea consumului de carburanţi a fost însoţită nu de o reducere, cum ar fi fost normal, ci de o creştere – şi încă una între 45-65% – a preţurilor la pompă?
A te face că nu vezi aceste lucruri nu înseamnă câtuşi de puţin a contribui la atractivitatea ţării pentru investitorii străini, ci la a-i încuraja să jecmănească şi mai tare această ţară şi pe consumatorii ei. Antecedentele din sistemul colonial arată însă că, din aceste puncte de vedere, poate fi şi mai rău! Să fim pregătiţi!
