NDT şi LDP sunt acronimele corupţiei pe care Teleormanul a exportat-o la Bucureşti. Niţulescu Doru Teodor (NDT) şi Liviu Dragnea Preşedinte (LDP) sunt numerele de înmatriculare pe care le poartă cele mai multe camioane şi maşini scumpe din acest județ sărac.
Cel mai sărac judeţ din România a ajuns să ocupe spaţiul public național prin cele două mari “valori “ ale capitalismului de cumetrie. Salariul mediu pe economie în Teleorman este de maxim trei sute de euro, în schimb NDT şi LDP sunt acuzați că dispun de averi de sute de milioane de euro. Iar acum, cei doi politicieni care au prins cheag în perioada guvernării Năstase, au ajuns să se acuze reciproc de furtul banilor publici.
Au debutat în politică în anii '90, fiind percepuţi de alegătorii teleormăneni ca „tinere speranţe” ale partidelor care reprezentau atunci puterea şi opoziţia, PDSR şi PD. Teodor Niţulescu a ajuns primarul Alexandriei şi Liviu Dragnea prefectul Teleormanului. În timpul guvernării Adrian Năstase, cea mai toxică pentru România, ambii au împărţit judeţul în două şi cu sprijinul unor persoane controversate gen Octav Cozmâncă, Miky Şpagă, Miron Mitrea sau Ovidiu Muşetescu, au sifonat zeci de milioane de euro, după cum a relatat presa locală și centrală în ultimii 15 ani.
La început a funcționat buna înţelegere şi armonia. Saifcar, firma lui Niţulescu, planta zeci de mii de panseluţe şi monta mii de borduri, iar Teldrumul, privatizat dubios de Liviu Dragnea în favoarea unor apropiaţi, asfalta de mântuială sute de kilometri în județ. O dată cu ascensiunea politică şi materială, cei doi stăpâni ai judeţului au început să nu mai aibă loc unul de celălalt şi să încerce să se elimine reciproc. Iar după alegerile din 2004, o dată ce vechea gardă PDSR-istă a făcut un pas înapoi, Teodor Niţulescu a fost scos din prima linie, iar Liviu Dragnea a primit puteri de PSD, noul său partid pe care l-a îmbrățișat și în care a reușit, după zece ani, să-i fie lider.
Neconsolat, Teodor Niţulescu şi-a încercat norocul pe la PRM, PC , PDL sau orice mişcare politică ce îi putea asigura o funcţie călduţă și acces la contracte din bani publici. Frustrările lui Niţulescu par să fi crescut o dată ce rivalul său a ajuns la o anvergură a afacerilor de “sute de milioane de euro”, după cum afirma săptămâna trecută la Realitatea TV. Desigur, nici el nu a stat degeaba în tot acest timp. România liberă a relatat în urmă cu patru ani cum a încasat milioane de lei, prin firma în care era direct acționar, de la Spitalul de Pneumoftiziologie din Roșiorii de Vede.
După două zeci de ani, Liviu Dragnea și Teodor Nițulescu controlează tot ce mişcă în Teleorman. Orice politician din fragila opoziție locală îți poate spune – și dovedi uneori – că de la numirile în funcţii publice şi până la numirile preoţilor din judeţ, totul trebuie să treacă prin ochii celor doi. Nu există nici o afacere, fie ea cât de mică şi banală care să nu fie legată de firmele apropiate lor, o știu chiar și copiii în Alexandria. Teldrum şi alte firme din zona de influență a lui Dragnea, ca și cele din sfera lui Niţulescu deţin şi exploatează zeci de mii de hectare de teren agricol în Teleorman, obținând câteva milioane de euro numai din subvențiile europene.
Răsfoind printre zecile de articole pe care le-am scris de-a lungul timpului despre cei doi, am regăsit două care arată că, deși au în spate averi impresionante, NDT și LDP dau dovadă de lăcomie și de obsesia de a avea totul sub control. În vara anului 2002, Saifcar a preluat în concesiune izlazul comunal din Beuca, cu tot cu „ochiul” de apă care era principala sursă de apă a satenilor pentru animale. După ce a devenit stăpânul luciului de apa, Teodor Niţulescu a decis împrejmuirea zonei şi blocarea căilor de acces către iaz. Rămași fără apă, sătenii au început să o care cu găleţile din sat pe islazul comunal pentru a-şi adăpa animalele. Teodor Nitulescu şi-a angajat imediat "gorile" cu porecle securistice precum "Generalu'", "Maioru'" sau "Goran", după cum am relatat chiar eu în presa centrală, la acea vreme. Cine risca să se apropie de lac era agresat.
Petre Bogdan Puşcaşu, un copil de doar zece ani, care mergea cu vacile satului pe islazul comunei, a fost chiar împuşcat de paznicii prefectului de atunci. Puștiul a scăpat, din fericire, fără nici o zgârietură, dar mama sa nu l-a mai lăsat să se ducă cu vacile, chiar dacă aveau nevoie disperată de bani. Un alt sătean a fost snopit în bătaie de aceleaşi gorile. Plângerile penale ale sătenilor au rămas nerezolvate de 12 ani.
Nici Liviu Dragnea nu s-a lăsat mai prejos şi pe lângă influenţa pe care o are, se bucură şi la câteva hectare de teren ale unei mănăstiri aflate lângă domeniul său de vânătoare de lângă Turnu Măgurele. Călugării mi-au declarat că actualul lider al PSD s-a declarat deranjat de prezenţa călugărilor care trebuie să treacă pe domeniul de vânătoare şi să intre în contact cu baronii PSD care vin la vânătoare acolo.
“Acum a făcut aici, lângă noi, un fond de vânătoare de câteva sute de hectare. A populat cu animale de tot felul şi a tras curent electric pe tot gardul cu care a înconjurat cele câteva sute de hectare. Deşi este foarte aproape de mănăstire, noi nu avem curent electric. L-am prins astă-iarnă la vânătoare cu politicienii pe aici. M-am dus la el şi a zis că nu poate să stea de vorbă atunci. Practic, ne evită, iar când îl prind… ne promite că rezolvă totul. Când a venit a doua oară a închis drumul şi am venit pe jos prin pădure. Mă aducea un poliţist din Olt, dar când a văzut că e vânătoare şi au închis drumul m-a lăsat pe jos. Am făcut biserica nouă dincolo de pârâu, în judeţul Olt, să nu mai trecem pe la Teleorman pentru autorizaţii“, îmi declara anul tercut Teoctist Moldovanul, stareţul mănăstirii Plăviceni.
Ultimele statistici relevă faptul că, în total, există 1,7 milioane de case din chirpici şi paiantă pe teritoriul României. Cele mai mari probleme se regăsesc în Olt şi Teleorman, acolo unde doar o treime dintre cetăţeni se pot lăuda că au toaletă în casă. Dar niciu unul dintre cei doi nu s-a gândit nici o clipă decât la modul cum pot exploata cât mai mult sărăcia oamenilor.
Dragnea şi Niţulescu sunt doar două exemple ale putregaiului care a cuprins clasa politică post decembristă. Ei ca şi alţii au trecut pe la toate partidele care le ofereau puterea, sunt acuzați că deţin conturi grase şi proprietăţi multe, că odraslele le merg numai la şcoli scumpe din Occident, iar ei numai în vacanţe lungi şi dese în locuri exotice. Toate aceste lucuri din salariul de bugetar pe care l-au încasat în ultimii 25 de ani. În urma lor rămâne o Românie codaşă la toate clasamentele UE.
