Printre victimele colaterale ale scurtului razboi din Georgia se numara in mod paradoxal si cecenii. Sau, mai bine zis, inca o data cecenii sunt victime morale intr-un conflict. Nenumarate articole din presa georgiana si din cea straina au scris in ultimele zile – si au fost crezute fara verificari – ca detasamente de ceceni (musulmani, desigur) au participat la jafurile, violurile si incendiile din Georgia, unde au fost adusi ca acoliti inspaimantatori ai armatei ruse. Nimeni nu a pus la indoiala veracitatea acestor afirmatii, pentru ca termenul de cecen a devenit sinonim cu tot ce e mai negativ. In Evul Mediu, tatarii erau chintesenta raului. Astazi, rolul le-a fost atribuit cecenilor. Sigur, unele informatii din cele mai credibile fac posibila participarea, ca auxiliari in urma armatei ruse, a unui mic grup de mercenari ceceni, condusi de catre unul dintre fratii Iamadaev, proveniti dintr-un influent clan cecen care a intrat recent in conflict cu omul instalat de Putin in fruntea Ceceniei, Ramzan Kadirov. Asta nu justifica insa faptul ca in mod absolut grotesc cecenii au devenit in presa un soi de amenintare planetara.
Prin toate partile pe unde Occidentul se confrunta cu islamul, se spune despre tot ce este mai rau, terorist si fundamentalist ca ar veni de la militanti ceceni. Din Pakistan pana in Irak, presa, politicienii si potentatii locali afirma cui vrea sa-i auda ca tot raul vine de la ceceni. Nu conteaza faptul ca nimeni nu a vazut vreodata un cecen prin partile acelea ale lumii, ca nimeni nu le vorbeste limba sau ca nimeni nu ar fi in stare sa-i identifice auzindu-i vorbind. In nici un caz militarii americani nu ar fi in stare sa-i identifice (in Afganistan am intalnit ofiteri americani care credeau ca se afla in "Arabia").
Totusi, mitul functioneaza si s-a ajuns la situatii in care un ziar atat de serios cum e, in principiu, italianul La Repubblica a putut pune in prima pagina o "informatie" reiesita dintr-o pura tentativa de dezinformare (ramane de vazut a cui), care spunea ca, "potrivit unor surse militare, trupele italiene din Irak vor fi atacate de 300 de ceceni sositi din Afganistan". Grotescul falsei informatii nu a deranjat pe nimeni: cum ar putea un contingent atat de mare de luptatori straini, plecati dintr-un Afganistan teoretic controlat de occidentali, sa strabata Iranul, care e principalul dusman al afganilor suniti si al musulmanilor ne-siiti in general, sa ajunga pana in Irak si sa atace trupele italiene?
Oricum, informatiile autentice, sau cel putin credibile, nu trebuie cautate prin acea parte a lumii. In anii in care am trait in Afganistan, am intalnit multi afgani care pretindeau ca intalnisera ceceni, cel putin in perioada talibanilor, in care Afganistanul era sprijinitorul tuturor fundamentalistilor islamici de pe planeta. La o chestionare mai atenta, se vedea de fapt ca acei afgani care spuneau ca vazusera ceceni nu aveau habar despre ce vorbeau, dovada faptul ca afirmau ca cecenii vorbeau rusa intre ei. In realitate, "cecenii" au ajuns sa se identifice, pur si simplu, in inconstientul colectiv, cu fiintele malefice pe care, in orice cultura, bunicii si parintii le inventeaza pentru a speria copiii: un fel de "bau-bau". Oamenii nepedagogici cred ca e nevoie de un bau-bau. Nefericitii care au fost desemnati drept Bau-Bau stiu insa cat de rau face aceasta credinta eronata.
