Economistul-sef al BERD pentru Europa de Sud-Est, Peter Sanfey, a ajuns sa exemplifice cu tara noastra efectele neglijabile ale stimulilor financiari asupra proiectului redresarii din criza la nivelul acestei parti de Europa. "Sa luam exemplul Romaniei, unde Guvernul a anuntat in februarie 2009 un pachet de stimulare a economiei in valoare de 13 miliarde de euro pentru a combate efectele crizei. Ideea era de a aloca cea mai mare parte, de peste zece miliarde de euro, pentru proiecte de infrastructura. Pana acum, «stimulii» au fost mai mult imaginari decat reali; putine proiecte au fost demarate, iar efectul asupra cresterii economice a fost neglijabil."
Ce critica Sanfey, de fapt? Mi-ar placea sa fiu sigur ca inteleg corect. Nu mi-e deloc clar daca se atrage atentia asupra faptului ca ideea de a stimula economia in aceasta maniera este aiuristica, nerealista sau problema este saltul de la plan la realizarea lui.
Va fi fiind vorba, mai degraba, de observatia ca una zice Guvernul Romaniei si alta face? si, daca da, este pusa sub semnul intrebarii buna-credinta a Cabinetului? In caz ca da, se infiereaza ce anume? Demagogia? Sau lipsa de pricepere, incapacitatea de a realiza ce-si propune?
Daca insa este vorba de eroarea de a fi crezut ca se pot demara si alimenta proiecte de infrastructura care sa absoarba cele zece miliarde de euro, cand realitatea demonstreaza ca nici nu ne-am apropiat de asemenea initiative si investitii, macar pe departe? Intr-un asemenea caz, Guvernul Romaniei trebuie vazut ca prizonier al rapoartelor expertilor, care au dezinformat asupra stadiului problemei pe teren. Sau, daca nu, atunci capacitatea de implementare a aparatului administrativ la nivel teritorial este incredibil de diminuata, ineficienta fiind cuvantul de ordine al administratiei romanesti actuale, nereformate, nerealiste si, in plus, corupte.
Or, te pomenesti ca economia noastra este atat de dizarmonica si de disfunctionala, incat de la financiar la productie lucrurile s-au impotmolit intr-un hal de nedescris; exact halul pe care il sintetizeaza exemplul romanesc.
si, apropo: de ce se exemplifica tocmai cu Romania? Sa insemne asta ca am ajuns un caz atat de tipic al esecului in domeniu, incat toata lumea poate intelege mai bine ce se intampla, privind inspre Bucuresti? Sau, dimpotriva, suntem campioni la rateuri, ajungand astfel exemplari dupa modelul bunicii care ii spune nepotelului: "Uite-l pe Gigel ce magar e! Tu sa nu faci asa ca el, niciodata!"?
…Ceea ce ma sperie in tot acest hatis de intrebari nu este jungla de sensuri si aluzii care mi se deschide in fata (si pun pariu ca as mai gasi cateva, in minutele urmatoare, daca m-as mai gandi un pic). Cu adevarat sinistru este ca toate pistele duc catre realitati romanesti care pot fi probate sau, cel putin, suna extrem de verosimil. Intr-adevar, stam prost cu managementul crizei pe toate planurile. Guvernul nostru multe a zis, putine a facut. Dar nu e fals nici ca administratia romaneasca este cum este, ineficienta, greoaie, incarcata, confuza. si pare rezonabil sa credem ca expertii nostri demonstreaza tot ce li se cere intr-un anumit moment dat, ca doar de la stat isi primesc lefurile, asa incat statul trebuie sprijinit. Cat despre economia care produce(a) milionari de carton si prosperitate fara productie, cum ar putea ea sprijini si realiza concret saltul in deschiderea de santiere infrastructurale, cand numai aventura autostrazilor noastre ne-a dus la preturi triple fata de Franta? Suntem, in felul nostru, campioni in Balcani la tergiversat parasirea crizei, nu incape nici o indoiala.
