Cine va guverna Romania peste o saptamana? Daca o sa stim clar, deja va fi ceva pozitiv. Dar nu e asa de simplu cum pare, si daca putem lua o pauza din facaturi SRI si filmulete lacrimogene comentate de Dinu Patriciu, propun sa ne uitam mai sistematic la ce variante avem si care este cea ideala.
Varianta unu (nu ca sanse) este cea a victoriei presedintelui Basescu. Mintea de pe urma a mogulului roman fiind cea care e, domnii Vantu si Patriciu, in loc sa stea in banca lor, discreti si cu un aer suferind ca ii baga seful statului in toata galagia, s-au apucat sa iasa pe la propriile televiziuni, sa isi cenzureze deschis angajatii, sa lanseze singuri produse anti-Basescu. Atat i-a dus capul: si evident ca nu ii controleaza nimeni. OK, sa zicem ca obtin ce merita, adica efectul contrar, si Basescu se alege. Cu cine face guvern? Acum o saptamana, oamenii lui imi jurau toti ca e aranjat cu PNL. Orban devenise un fel de sfant inca nerecunoscut public.
Nu era nici o obiectie morala la aceasta alianta, desi PNL s-a luptat la fel de tare sau mai tare ca PSD sa ne strice noua toata anticoruptia si a cheltuit discretionar toate fondurile locale. In sfarsit, se pierdu ocazia de catre Basescu de a albi PNL si lucrurile trebuie reluate dupa alegeri. Mai este si varianta cu luat om cu om. Vorba e ca oamenii vin daca le dai ceva. si – aici voiam sa va aduc – e o perceptie cu totul gresita ca e ceva de dat. Nu e nimic de dat, cel putin nu in contul anului viitor. Platile la stat se fac din imprumuturi de pe piata, in care intra banii bancilor care ar fi trebuit sa crediteze sectorul privat si sa relanseze economia. Ca sa ne vina transa FMI, va trebui sa facem concedieri si sa crestem TVA, altfel nu ne incadram in tinte. In asemenea momente nu exista rente la stat. Statul nu mai are la ora asta decat datorii. Cei care se agita sa ia ceva vor descoperi repede ca nimic nu mai e lucrativ si nu va fi ceva vreme de acum inainte.
Acum un an, am incercat sa-l conving pe un coleg german, economist reputat, sa cumpere bonduri ale statului roman, care aveau o dobanda uriasa. Mi-a ras in nas. Intre timp au fost suspendate: credibilitatea fiind care e, nu are rost nici sa incercam sa le vindem. Pe scurt, nu ai de unde sa faci o majoritate de transfugi, ca nu ai din ce-i plati. si, oricum, sa ai in opozitie PNL si PSD! Chiar daca pot fi convulsii interne in partidele astea si se vor alege alti lideri, pot paria ca singurul element de continuitate pe care putem conta e ranchiuna fata de Basescu. Sa presupunem ca va castiga Mircea Geoana si dl Johannis vine prim-ministru. Ce majoritate va avea? Una sub 60%, in care intra si politicienii de pe statul de plata al mogulilor. Toti vor incerca, si in cel mai scurt timp, sa-si recupereze investitia. Credibilitatea la FMI va fi mai mare, dar ce te faci cu alde Fenechiu, care deja cheltuiesc ce nu au, cum au mai facut liberalii si in 2008?
Mihai Tanasescu a dat niste avertismente zilele astea, pierdute in ceata rapid. Nu ai de unde sa ii dai lui Vantu inapoi TVA si asta il va supara foarte tare. De fapt, nu ai ce da la nimeni, va trebui sa strangi cureaua, sa dai oameni afara si sa astepti ultimul trimestru al anului 2010 pentru un strop de crestere, fapt de care vor profita cei aflati in opozitie, ca nu exista nici o sansa la noi ca opozitia sa se poarte constructiv nici macar la o catastrofa economica. si asa, afacerea de a fi la guvernare se va dovedi cat se poate de proasta.
Daca partidele, partea lor care nu gandeste cu creierul mogulilor – ca exista si partea asta –, nu dau dovada de inteligenta in acest ceas, momentul in care vom reveni la crestere va fi mult intarziat, spre paguba tuturor. Nu concepeti anul 2010 ca pe un an in care e de impartit o placinta, ci ca pe unul in care aveti de impartit o datorie si financiara, si de popularitate. Imi pare rau sa o spun eu, de la o distanta confortabila, in timp ce imi fac bagajele pentru Oxford, si nu ajung prin Bucuresti nici doua zile.
Dar nu e vina noastra: daca cineva a tipat in vara anului 2007 cand a inceput nebunia cheltuielilor, am fost noi, cei de la SAR. Cel putin Sorin Ionita si cu mine, independent unul de altul, am scris in vreo zece ziare contra masurii cu pensiile, atragandu-ne ura tuturor pensionarilor, desi nu voiam decat sa spunem ca in doi ani nu vom mai avea din ce sa le dam pensie deloc, mica sau mare. Deja am imprumutat peste doua miliarde si cifra creste vertiginos. Toti cei care cheltuiti zilele astea pe campanie, oricine ati fi, de la Dinu Patriciu la Dorin Cocos, o sa va recuperati investitia foarte tarziu. Statul nu are in 2010 nimic de dat.
Exista vreo solutie? Dupa parerea mea, e o guvernare comuna a partidelor. Guvernul de la anul ar trebui sa fie veritabil unul de uniune nationala, care sa isi asume tot ce e de facut, astfel incat sa fim siguri, pe de o parte, ca se face, pe de alta, ca nu se plateste un cost disproportionat de un partid sau de altul, ca nu mai avem motiuni si tentative de alegeri anticipate. Chiar un an de zile cred ca ne putem lipsi de politica. Nu conteaza atat cine formeaza guvernul, tehnocrati sau oameni de partid, cat conteaza consensul asupra unor pasi mai dificil de facut. O coalitie mai mare nu are de ce sa respecte diverse promisiuni facute in campanie. Alta coalitie, alta discutie. si argumentul meu de tot anul, care a fost si argumentul lui Traian Basescu atunci cand recomanda alianta cu PSD, ramane in picioare: cel mai bun instrument anticriza e o majoritate puternica. Iar asta nu inseamna PDL si UDMR in opozitie, in varianta ca dl Geoana castiga.
Cum Dumnezeu sa convingi unele partide care isi includ in planuri chiar si posturile cele mai neinsemnate sa renunte la ceva si cum sa construiesti consens dupa atata isterie si manipulare nu stiu. si cine sa o faca? Basescu, care n-a avut scrupule sa ne taie o Camera a Parlamentului doar ca sa-si promoveze campania, desi nici din anturajul lui nu era toata lumea pentru? Mircea Geoana, caruia mogulii cred ca ii fac mari servicii zilele astea? E discutabil – si fraier e daca se considera indatorat; ce altceva ar putea face mogulii, sa se duca la Basescu? Raspunsul e evident: oricare dintre ei, cel care castiga asta are de facut. Nu va fi nici o sampanie si aia care vor sari in sus de bucurie duminica seara – ca va fi Ciuvica sau Boureanu – se vor bucura de pomana. Suntem condamnati la o larga coabitare, macar in anul care vine.
