Aparent, nu mai e nici o speranta. Guvernul "Basescu 2-Boc" este o supa de peste, din care cele doua vietati care au fost puse la fiert impreuna, cu niscai zarzavaturi, nu mai pot fi despartite. Intre I. Bazac si E. Udrea diferenta este insesizabila. Reconfirmarea ministrului imobilist Catalin Predoiu arata ca reforma esentiala a justitiei – independenta si onoarea magistraturii – este moarta si ingropata. Se insista pe aspectul formal, pe coduri. Parlamentul va continua sa fie un organ cu functii judecatoresti, albindu-i pe parlamentari.
Momentul investirii guvernului este simbolic. Intram in al douazecelea an al Romaniei postrevolutionare. In ziua aceea, 24 decembrie 1989, intr-un moment de prabusire totala a statului, intr-o parodie de proces, au fost lichidati doi batrani neputinciosi. Dar rasarea ceva. In ziua in care crestinii sarbatoresc nasterea copilului-Dumnezeu, se nastea o tara noua, in care ne puneam nadejdile, ca orice familie, intr-un nou-nascut.
Al douazecelea an al Romaniei aduce cu el institutionalizarea cinismului. Vor continua sa sporeasca averile rasarite din coruptie. Burghezia postrevolutionara, provenind 90% din cea rosie, in sfarsit libera, neobligata sa serveasca un tiran, manifesta un dispret total pentru poporul prostanac care voteaza o data la patru ani. Statul de drept este o fictiune. Solidaritatea, o poveste. Dilema se pune in alti termeni: alegem intre Bogdan Olteanu si Roberta Anastase. Este o chestie de gust.
Bogatiile noilor burghezi sunt insule intr-un arhipelag de noroi. Infrastructurile lipsesc. Reteaua feroviara e mizerabila. In vagoanele trenurilor personale iti vine sa versi de murdarie. Autostrazile noastre sunt sublime, dar lipsesc (aproape) cu desavarsire. Nuntile neonomenclaturii se fac la Monte Carlo sau la Paris – Hotel Ritz.
Se spune ca orice afacere cu statul se face cu comision. E un zvon prea generalizat ca sa fie total fals. Atribuirea "onoarei" de a fi fost colaborator al Securitatii se dramuieste cu precizie. Nu e "botezat" turnator decat cel ce chiar deloc nu se descurca cu tribunalele. Justitia priveste mijit pe sub batista cu care e legata la ochi.
Aparent, spuneam, nu mai este nici o speranta. Trebuie totusi sa ne legam de ceva. "De ce sper? ,se intreba o mare doamna a timpurilor trecute. Pentru ca sper." Nu exista o explicatie la speranta, este un dat al constiintei noastre. Speranta este ceea ce mai palpaie dupa ce dispare credinta, dupa ce se iroseste chiar dragostea. Iata ce rationament mai putem face: seful actual al statului a fost ales pe baza unei promisiuni: "Sa sfarsim cu sistemul ticalosit". Actualul guvern seamana atat de bine cu cel pe care mai inainte dl Basescu il denunta – cu guvernul Nastase — incat ne spunem: "Nu se poate!". Nu se poate ca lupul de mare sa nu aiba un plan. Se preface ca se impaca pentru a lovi mai bine. Iar planul miraculos, planul care va face ca Romania sa devina o tara macar un pic mai cinstita, nu poate fi altul decat acel "sarut al mortii" despre care scriam saptamana trecuta. Printr-o imbratisare otravita a lui Basescu, necinstitii vor fi eliminati, iar patriotii, cei devotati reconstructiei tarii, dezinteresatii vor primi puteri inzecite.
Si asa va incepe renasterea Romaniei.
Din pacate, cele spuse la Cotroceni de presedinte luni, la ceremonia juramantului, sunau aproape ca o cerere de iertare. Adversarul sau cel mai injurios, dl Geoana, parea satisfacut. Iar faptul ca presedintele a declarat, mai tarziu seara, ca a premeditat alianta cu PSD e greu de interpretat altfel decat ca o brutala schimbare de directie. Dl Basescu parea satisfacut de siretenia sa. Dar milioanele de alegatori care au votat PD-L, crezand ca voteaza impotriva "sistemului ticalosit"?
Noi pe dl Basescu l-am ales ca sa ne scape de acest sistem ticalosit. Nu are dreptul sa ne spuna ca n-a putut. Chiar daca are curajul sa dea in vileag ca ne-a pacalit. In politica esti judecat pe realizari, nu pe intentii. Deocamdata, Guvernul Boc pare inca si mai putin decent decat guvernul D.A., unde era ministru Monica Macovei. Presedintele mai are unsprezece luni in fata ca sa dovedeasca macar un inceput semnificativ. Criza e un motiv in plus pentru a ne scapa de coruptie. Perioadele de austeritate sunt favorabile rigorilor morale. Daca nu se intampla nimic, daca gestiunea crizei si cea a coruptiei vor continua in acelasi stil, spre marea satisfactie a baronilor pe care vrea sa-i controleze, sarind capra peste conducerea pesedista, dl Basescu va trebui sa gaseasca o alta lozinca pentru viitoarea sa campanie. Dar sigur nu va reusi sa fie la fel de convingatoare ca cea dintai: "Lupta impotriva sistemului ticalosit". Atunci, singuri in fata minciunii si a hotiei, tradati si, mai rau, umiliti de clasa lor conducatoare, mai cinica decat oricand, nu vor alege romanii calea disperarii si a violentei? Marii nostri strategi politici ar trebui sa se gandeasca si la asta, nu numai la setea lor de putere. Daca sunt in stare.
