Ce poate fi mai înălțător moral decât că un concetățean condamnat vrea să se reabiliteze în ochii noștri, ai lumii și ai lui, nu bătând cuie în pingele, nici sădind salcâmi, ci oferindu-ne comori de gândire, de tipul: Omenirea, încotro?
Românul și mai ales intelectualul român este – ne pare rău s-o spunem – cârcotaș. Nu mai știi cum să-i intri în voie! Până nu demult, se plângea că oamenii citesc tot mai puține cărți, că tineretul disprețuiește cartea și învățătura, că școala nu face nimic spre a îndrepta lucrurile, că situațiunea cu cercetarea științifică la noi e gravă. Și deodată, taman când cartea științifică revine masiv în atenția publică, dovedindu-se un instrument de preț și în reeducare, și în modelarea morală a tinerei generații, și mai ales în dezvoltarea multilaterală a cunoașterii în patria noastră, el se opune. Ba chiar strigă, se indignează, proclamă impostura. Cum? zice, VIP-urile din pușcării scriu și publică sute de volume, spre a-și scurta pedepsele! Opriți-i! Dar noi spunem, domnilor, că asta e cârcoteală!
