15.3 C
București
joi, 28 martie 2024
AcasăSpecialCandidatul la președinție (II)

Candidatul la președinție (II)

Cu Europa, ne-am lămurit. S-a ales dl. Juncker, așa că toate vor fi ca și pînă acum. La noi, momentul deciziei se apropie, și pentru dreapta, și pentru stînga. De asta e important să discutăm cum trebuie ales candidatul la președinție. Prin asta nu înțeleg o metodologie ca în 2004, cînd o regresie de a mea (un model de vot) care lua în considerare mai mulți factori care contribuie la alegerea unui președinte a prezis că dl. Băsescu, și nu dl. Stolojan, candidatul oficial, are mai bune șanse să cîștige alegerile în al doilea tur de scrutin.

Eu nu mai am date, nici timp și nici mare interes pentru a replica acea cercetare, și nu sînt prea sigură că există știința pentru a face așa ceva astăzi la sondorii care lucrează pentru partidele în cauză, că prea mult li s-a cerut să tragă de sondaje, nu să facă ceva pe bune, de au uitat și cît știau. Că nu întrebînd direct afli neapărat cum vor sta lucrurile, e ceva mai complicat (de întrebat direct, întrebați despre toți). De asta, ca serviciu public, o să fac calitativ ceea ce făcusem atunci cantitativ, sugestia unui model de vot pe baza căruia se poate face o prezicere. La ea o să adaug însă și alți factori, care nu țin numai de șansele electorale, ci de alte motive de oportunitate.

Să încep cu modelul. Alin Teodorescu a zis brutal că orice candidat al dreptei reunificate îl bate pe Ponta în turul doi. Să explic de ce nu e chiar așa de cert cum spune el, deși pe fond e just. Există un clivaj electoral mare în societatea românească care s-a văzut la referendum. Este cel dat de Traian Băsescu. Dacă subiectul e Băsescu și moștenirea lui în orice fel, acel clivaj se va reactiva, cu consecința că șapte milioane de votanți activi vor fi contra oricui e identificat cu Băsescu, și maxim două milioane cu el.

Evident, un asemenea raport de forțe ar fi catastrofal pentru dreapta și de asta nu are șanse decît o dreaptă fără Băsescu, epurată de el integral, că deși mai există votanți cu el (și Udrea) cît ar adăuga ei este nimic față de cît ar alunga. De asta pasul unificării PDL-PNL este electoral just și numele PDL nu e nici un avantaj, pe lîngă că e al patrulea de cînd s-a făcut partidul, e mai ales asociat cu ce nu trebuie- publicul și timpurile lui Traian Băsescu.

Or, publicul are nevoie de o alternativă, totdeauna, dar totodată vrea una nouă- deși a trecut ceva timp și PSD nu strălucește la rampă, guvernările lui Emil Boc trezesc amintiri rele, nu bune, și fanteziile că dl. Boc ar fi putut fi un candidat plauzibil sînt hilare. Dl. Boc nu ar fi avut decît voturile clienților PDL; care adunați nu ajung nici la un sfert din ce i-ar trebui să cîștige prezidențialele. Despre Mihai Răzvan Ungureanu nu mai merită discutat, nu doar pentru că în afara alianței, ci pentru că oscilațiile lui sînt atît de transparente că i-au anihilat orice credibilitate (cînd spune că Băsescu nu e OK, că l-a sfătuit cineva că așa e bine, cînd revine și spune că ar fi singurul bun de prim ministru, cu problema că între cele două afirmații contradictorii nu e decît o săptămînă și faptul că l-a criticat careva pentru prima).

Discursurile lui, scrise sau orale, par întotdeauna rulate prin firma lui de promovare. Candidatul la președinție nu poate fi însă unul care să recite ultima chestie care i se pune în față, că nu i se crează nici un profil, trebuie să fie unul, bun sau rău, dar consecvent, cu o linie a lui clară și neambiguă, mai ales pe tema Băsescu, că acolo se duce agenda. Pare cam monoman votantul, dar subiectul conține de fapt mai multe teme. Nu o să cîștige nimeni care promite că face Rusia praf (că ar fi invers, și lumea știe, și se teme), că bagă toți corupții la pușcărie (minus ai lui, că lumea e lămurită cum vine treaba), ci cine ia linia de stabilitate și prosperitate, linia constructivă, clar Vest, dar fără belicozități Est, că oamenii vor pace, securitate și prosperitate. Asta, desigur, dacă cineva nu manipulează agenda la greu cum am făcut noi în 2004 și nu aduce un subiect complet nou, cum a fost atunci corupția, pe locul întîi.

Dar nu prea văd ce subiect ar putea fi acela. Oamenilor nu le pasă de servicii secrete, serviciul militar obligatoriu s-a desființat, de Republica Moldova doar unei minorități îi pasă cît de cît, și atunci ce mai rămîne? Băsescu și iarăși Băsescu, PSD va ține asta la fileu că e în avantajul lor și Băsescu îi va ajuta din greu că nu poate suporta să nu fie în centrul atenției. Și de asta candidatul dreptei trebuie să fie cineva cu istorie complet separată de Băsescu.

Iar aici Crin Antonescu a greșit destul de mult primăvara asta, și de eroarea lui a profitat enorm Antena3, firma fostului amic politic Voiculescu. A dat impresia că despărțirea de Ponta e o apropiere de Băsescu. Au contribuit și Udrea, și Băsescu, și răul e făcut, probabil și măsurabil la cine știe ce și cum să întrebe, pe tema asta Antonescu e slăbit ca și candidat, chiar dacă la discursuri îi bate pe toți. Cu Iohannis e mai simplu, Iohannis e pur și simplu dinafară, e noutatea pe care o așteaptă lumea, toată lumea știe că Băsescu s-a opus, neconstructiv, la ascensiunea lui.

Dl. Predoiu, nu mai deschid discuția, nu are șanse iar declarațiile lui nu mi se par cu tact, cineva ar trebuie să-i explice locul lui în noul design sau să-i curme suferința. Combinația bună e Blaga, victimizat de Băsescu (hai să fim serioși, acuzația că ginerele mai capătă și contracte cu statul a fost umflată la proporții de crimă, și e un fleac) și Iohannis. Blaga, evident, ca prim ministru. Majoritatea electoratului e mai degrabă de centru dreapta, ceea ce justifică afirmația lui Alin T, dar aici intervin alți factori.

Victor Ponta e un candidat plauzibil pentru că e și oponent al lui Băsescu, și poate juca și rolul de victimă a acestuia. A încercat să fie constructiv, dar nu se poate, o să spună, și sună plauzibil. Mai joacă și rolul de candidat de centru dreapta mai plauzibil decît cei de centru dreapta, tăind de exemplu contribuțiile la asigurări sociale. Că doar votantul de stînga nu are la cine duce în semn de protest, și atunci, clar și pe față el îl caută pe cel de dreapta, mai ales pe cel tînăr și activ. De ce nu?

Există însă trei dezavantaje pentru care candidatura lui Victor Ponta la președinție nu mi se pare o idee bună. Primul factor ține de personalitatea lui, și e cel mai puțin important. Al doilea ține de oportunitatea pentru cariera lui și rolul președintelui în stat. Iar al treilea ține de clivajul nu al votanților, ci al factorilor de putere din societatea noastră, plus aliații noștri occidentali.

Factorul de personalitate l-aș rezuma așa. Victor Ponta e un excelent comunicator (despre asta a fost vorba cînd am spus despre el că a fost impecabil întro prestație publică, o singură dată, atunci cînd omul era în opoziție, mulțumesc propagandei Băsescu și unor foști protejați de ai mei, care cred că nu te poți emancipa decît scuipînd unde ai lins- pentru răstălmăcirea și răspîndirea acestei expresii ca părere a mea generală despre Ponta după ce a ajuns la putere, dovada aici) și joacă bine rolul de conciliator și democrat.

Vorba e că, așa cum MRU schimbă ideile prea des, și Victor Ponta schimbă personalitățile în exces, de nu mai știe omul cînd e dr. Jekyll și cînd e Mr. Hyde. Culmea a fost la Roșia Montană. Încrederea generației tinere în VP decolase acum un an de zile- acum e zdruncinată de inconsecvența acestor schimbări, nu atît a schimbărilor de idei, cît a schimbărilor de registru.

Factorul de oportunitate e mult mai serios. Cine se duce la Cotroceni pierde controlul partidului – s-a întîmplat deja lui Iliescu și Băsescu, oameni cu bază mai solidă de putere decît VP. E singurul lucru previzibil. Vrea Ponta acest lucru? Cu ce s-ar alege în schimb? Cu niște vizite în Europa, sau nici cu acelea, că, dacă e consecvent, ar trebui să lase pe primul ministru viitor? Și cine va mai numi oameni ca Liviu Voinea, Ioana Petrescu, Răzvan Nicolescu și va mai încerca o schimbare de generații a PSD?

Chestia cu lăsatul partidului la un prieten nu ține. Nu a mers cu Boc, care nu avea curajul nici celei mai mici contraziceri pe față cu Băsescu- dar a prins repede tehnica de a nu-i spune ce nu trebuia- nu o să meargă cu nimeni, nici frate de ar avea. Ideea cu Dan Șova e hilară. Pe altele nu le mai comentez. Pe scurt, cred că VP ar trebui să își consolideze o poziție de durată mai lungă în PSD, nu să se lase numit la Cotroceni ca un fel de ambasador- că după aia va trebui să execute ordinele de acasă. Să mai fie prim ministru atît cît poate, și șef de partid, și să modernizeze partidul- asta văd ca misiune a lui. E mai puțin riscant să încredințezi unui aliat președinția, decît partidul.

A treia problemă ține de profilul președintelui. Electoratului nu îi pasă de servicii secrete și votează din motive greșite un președinte, crezînd că poate mai mult decît face- asta e problema cu semiprezidențialismul, acest regim mai rău decît toate, care ar trebui înlocuit la prima ocazie cu o republică parlamentară, eventual dînd un cuvînt mai mare electoratului în alegerea primului ministru. Dar serviciile secrete, reprezentarea noastră externă și securitatea contează enorm pentru aliații noștri și pentru felul în care ne poziționăm la trecut.

Victor Ponta este candidatul care ar mobiliza cel mai mult contra lui pe cei care vor o ruptură mai clară cu regimul comunist. Cu el candidat o să avem iarăși război civil și linie de fractură vechi-nou- deși a muncit din greu ca să își fabrice un trecut cu Piața Universității e omul cel mai detestat de tabăra anticomunistă. Atît îl vor împroșca, încît e posibil să descurajeze pe mulți potențiali votanți. Acum vreo patru ani, cînd Ponta a spus public unul din teribilismele grosolane care îl caracterizau pe la începuturi, am atras atenția că nu e bine să fii candidatul care mobilizează cel mai mult pe adversar contra.

Din păcate, deși am văzut ceva eforturi de a schimba asta, schimbarea nu a fost consecventă. Or, să ai iarăși niște alegeri încrîncenate ca în 2004 nu e de dorit, mai ales cu mobilizarea contra și a unor țări europene. Și celor care nu sînt contra nu le va veni ușor să îl apere, avînd în vederea pseudo-lucrarea lui de doctorat. O să devină iarăși o datorie pentru votantul de dreapta să iasă din casă să-l voteze pe Iohannis ca să salveze democrația, nu pentru program. Iar asta nu e bine.

Are PSD alternative la fel de convingătoare anti-Băsescu? Pe Tăriceanu, dar nu e chiar al lor. Pe Diaconu, dacă nu ar fi un fel de glumă. Pe Oprescu, dacă nu ar fi băgat pînă în gît în mînăriile de la primărie, unde oamenii lui au început în sfîrșit să cadă pe la DNA. Pe Geoană, dar VP e mai degrabă gelos pe relațiile lui externe și nu are nici o garanție serioasă a loialității lui, deși profilul prezidențial al lui Geoană e cel mai bun, și capacitatea lui de a nu mobiliza lumea contra, și extern și intern, e cea mai scăzută.

O finală Iohannis-Geoană ar fi una pentru liniștea noastră. Ar însemna pe fond că indiferent dacă e stînga sau dreapta la putere influența occidentală e cea mai puternică. Dar tocmai de asta mă tem că nu o să o avem, că știe și cine nu trebuie că așa stau lucrurile, și ne așteaptă obișnuitul război civil.

Cele mai citite

Proiect de pace durabilă

Anulată de două războaie în curs, Ucraina și Gaza, și umbrită de conflicte potențiale, precum cel din jurul Taiwanului, pacea este din nou tematizată....

Șeful armatei estone vrea dublarea bugetului apărării de 3% din PIB

Comandantul armatei estone, generalul Martin Herem, a susţinut joi că ţara sa, ce deja are un buget al apărării de circa 3% din PIB,...

Casa Albă a reprogramat întâlnirea anulată de Netanyahu de la Washington

Decizia vine în contextul în care Karine Jean-Pierre, secretarul de presă al Casei Albe, a anunţat că premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a revenit asupra...
Ultima oră
Pe aceeași temă