Parlamentul României a anunţat, la începutul lunii decembrie, că în ziua de 10 decembrie 2013 Camera Deputaţilor va supune dezbaterii şi aprobării un act normativ intitulat: „Lege pentru amnistierea unor infracţiuni şi graţierea unor pedepse“.
La data de 10 decembrie 2013, ora 13.00, Camera Deputaţilor a dispus măsura scoaterii de pe ordinea de zi a acestui document.
La 12 decembrie 2013, conducerea Camerei Deputaţilor, prin preşedintele Zgonea Valeriu, a informat public că această lege este programată spre a fi analizată şi votată în şedinţa publică ce va avea loc marţi, 17 decembrie 2013.
În ziua de 17 decembrie 2013, acelaşi ilustru preşedinte Zgonea V. a adus la cunoştinţa plenului Camerei Deputaţilor faptul că legea va fi retrasă de pe ordinea de zi şi va fi reprogramată, spre a fi rediscutată, după 1 februarie 2014.
În acest mod, am fost martori la cel mai dezagreabil şi dezgustător circ privind procedura de desfăşurare a lucrărilor parcurse în cadrul celui mai înalt for legislativ, Camera Deputaţilor, în vederea adoptării unui act normativ.
Apreciem că este necesar a sublinia că principala atribuţie a Camerei Deputaţilor o reprezintă elaborarea legilor, dar în condiţiile în care o parte a aleşilor neamului au înţeles să se comporte de maniera amintită, există un real pericol ca actul legislativ să se înfăptuiască, şi în viitor, în dispreţul interesului general.
În aceeaşi ordine de idei, se impune a evidenţia că, în toate cercurile puterii politice şi de guvernământ şi chiar într-o parte a mass-media, s-a afirmat că necesitatea apariţiei acestui act de clemenţă o constituie supraaglomerarea penitenciarelor, situaţie care ar determina nerespectarea condiţiilor privind executarea pedepselor.
În alţi termeni, reprezentanţi ai actualei puteri PSD, fie în Parlament, fie în Guvern, fie în apariţiile din mass-media, au declarat că doresc să fie dezbătută şi aprobată această lege de amnistiere şi graţiere spre a se dispune de îndată eliberarea deţinuţilor.
Aşa cum s-a prezentat mai înainte, legea respectivă a figurat la începutul lunii decembrie 2013 de două ori pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor şi tot de atâtea ori a fost retrasă, pentru ca, în final, să se hotărască discutarea acesteia… peste aproximativ două luni.
Parlamentul – prin instituţiile sale – a justificat elaborarea acestei legi pentru unica raţiune că cei condamnaţi şi aflaţi în executarea pedepsei suportă dificil regimul de penitenciar deoarece au condiţii precare.
În ipoteza în care acesta ar fi fost scopul adevărat urmărit de acei parlamentari care au susţinut elaborarea de urgenţă a legii, atunci, în vederea îndeplinirii acestui deziderat, în mod obligatoriu, ar fi procedat la desfăşurarea dezbaterilor, a procedurii votării şi a celei de aprobare, şi nu ar fi dispus – pentru motive numai de dânşii înţelese – AMÂNAREA CU APROXIMATIV DOUĂ LUNI!!!
În atari condiţii, este evident că persoanele care ar fi trebuit să beneficieze de acest act de clemenţă au constituit pentru parlamentari o masă de manevră. Scopul urmărit a fi atins a fost acela de a exonera de răspundere penală sau a fi scutite de executarea pedepsei acele persoane care îndeplinesc anumite demnităţi, printre ele regăsindu-se chiar parlamentari, sau care reprezintă clientela politică a unora dintre actualii reprezentanţi ai puterii.
Conduita demnitarilor susţinători ai apariţiei legii respective este extrem de gravă pentru că au folosit necazurile, nenorocirile, situaţiile-limită ale unor cetăţeni (indiferent că aceştia au încălcat legea penală) şi au spulberat speranţele a zeci şi sute de mii de români (rude, prieteni, cunoştinţe etc.) care doreau eliberarea condamnaţilor.
În egală măsură, este cel puţin nocivă poziţia acestor deputaţi de a invoca faptul că supraaglomerarea penitenciarelor constituie argumentul ce ar determina elaborarea legii amnistierii şi graţierii, când în realitate au avut cutezanţa să încerce elaborarea şi aprobarea unui asemenea act normativ spre a deroba de răspundere penală, pentru faptele infracţionale săvârşite, pe unii parlamentari sau persoanele aflate în cercul lor de interese, clientela politică.
În legătură cu conţinutul acestei legi, privit prin prisma legalităţii, temeiniciei şi oportunităţii, sper că se vor efectua dezbateri publice, prezentări de opinii susţinute de către persoane competente în preajma apariţiei actului normativ la Camera Deputaţilor (probabil în luna februarie a anului 2014).
Totuşi, pentru că s-a avansat ideea că parlamentarii, primarii şi alte persoane alese nu pot forma subiectul unor infracţiuni, aprobându-se în acest sens o lege prin care se modificau texte din Codul Penal, ne permitem a aprecia că este necesar ca în acelaşi cadru să fie supuse analizei articolele respective, cu atât mai mult cu cât s-a constatat că unii demnitari susţin public aceste modificări legislative prin argumente cel puţin discutabile.
Ne exprimăm şi speranţa şi convingerea că, în opera de legiferare înfăptuită de înaltul for pe care îl reprezintă Parlamentul României, conţinutul oricărui act normativ va fi în perfectă concordanţă cu „Expunerea de motive“.
Avocat Viorel Pascu, fost preşedinte de tribunal la o instanţă din Bucureşti şi timp de 17 ani prodecan şi consilier al Baroului din Bucureşti
