Suntem capabili sa functionam la nivelul unui stat de drept, acum ca am devenit parte a unuia (pe baza de promisiuni ca vom pune in practica legile si regulamentele UE), sau ne pregatim sa devenim oficial o Transnistrie a Europei, unde totul e permis, cu capitala la Bucuresti? Dupa democratia originala urmeaza statul de drept original? Ambasadorii unor tari-cheie din Uniunea Europeana sunt extrem de ingrijorati de evolutia Romaniei si isi pun aceste intrebari in modul cel mai serios. si cine cunoaste tranzitia romaneasca stie ca ambasadorii au fost intotdeauna principalul factor al reformei din Romania, mult inainte sa se dezvolte o societate civila demna de acest nume. Imi amintesc un ambasador francez care se scula luni la 6 dimineata ca sa fie la prima ora la Camera Deputatilor, sa preseze pentru introducerea pe agenda a unor masuri de reforma. Imi amintesc de un ambasador american care a sunat la o agentie de stiri sa intrebe de ce lipseste de pe lista neagra un ministru despre care stia el sigur ca e corupt (nu lipsea: era o scapare a agentiei). Mai tot ce a fost important la noi, de la recunoasterea frontierelor noastre de catre Ungaria la intrarea in UE, s-a facut cu marea presiune a acestor oameni, care azi au ajuns sa mearga si la sedintele CSM. Daca acesti prieteni adevarati ai nostri nu ar fi facut asa toata tranzitia, am fi azi la nivelul Belarusului sau Georgiei. Trebuie sa nu ai nici o contributie pozitiva la aceasta istorie recenta a noastra, ca Bogdan Olteanu, ca sa iti poti permite sa le spui ambasadorilor sa isi vada de treaba lor.
Ultima mare ingrijorare a ambasadorilor este lupta din jurul justitiei noastre. Nu s-ar fi asteptat nimeni ca, dupa ce am semnat tratate in care am cedat suveranitatea noastra legala Uniunii Europene, sa denuntam acest proces cu viteza cu care o facem. S-a ajuns pana la a declara recent intr-un comunicat al unei curti superioare din Romania ca UE nu are voie sa se amestece in justitia noastra. Ba il are! Nu mai e doar a noastra: suntem in statul legal european. Dar judecatorii care au scris asta isi aparau dreptul de a restitui dosare de mare coruptie la Parchet pe motive minore (nu a semnat seful de directie, ci seful de sectie!). Dezinteresati? Cine crede asta sa ridice mana! Academia Catavencu a publicat recent o lista cu sefii de mafie la nivelul Curtilor de Apel.
Exista doua tendinte la ora asta in justitia noastra. Una e pozitiva, iar exemplul cel mai clar este ancheta DNA privitoare la coruptia din concursurile pentru posturile de conducere din magistratura. Inainte de 2005 coruptia era totala, adica numirile se faceau pe baza de plan si clan, fara pretentia vreunei competitii. Introducerea unui concurs de catre Monica Macovei a crispat sistemul la maximum. Dar sistemul se readapteaza si a inceput rapid sa caute sa foloseasca noile forme ca sa castige aceiasi oameni parte din retelele de influenta si profit. Noutatea este ca o institutie de stat, Institutul National al Magistraturii, cere inghetarea concursurilor pana la elucidarea situatiei si ca DNA face un lucru fara precedent, isi ancheteaza confratii care corup sistemul. Asta este ceva nou si pozitiv. si, desi ancheta o sa atinga corpul administrativ din CSM si INM, ar fi bine ca aceste doua institutii sa coopereze complet. CSM are mare nevoie sa-si clarifice situatia si sa scape de coruptii sai. Fara o ancheta temeinica, cine ar ocupa zilele astea posturi prin asemenea concursuri ar ramane patat pe vecie, chiar daca nu si-a cumparat postul. Nu scandalul e problema CSM si a justitiei, scandalul e un semn al insanatosirii. Mai rau era cand totul se petrecea pe tacute, dar odata tacerea rupta clarificarea trebuie sa mearga pana la capat. si rau fac unii actori ai acestei telenovele cu plicuri de 15.000 de euro ca dau telefoane de amenintare. Daca nu se linistesc, ma pregatesc sa le dau numele data viitoare.
Daca sunt semne pozitive (si acestea nu sunt singurele, mai multe organizatii de magistrati au inceput sa fie foarte active, si astept si AMR sa iasa clar din ambiguitate), cele negative sunt serioase si vin mai ales dinspre politica. Nu e normal sa ai comisii juridice la Parlament, unde informarea UE sa fie considerata "turnatorie", unde se pandeste fiecare ocazie ca sa se puna in legi ca infractorului i se comunica locul si ora perchezitiei dinainte, ba chiar si obiectul cautarii, nu e normal sa se caute pe orice cale lichidarea DNA, un organism creat la cererea autoritatilor europene si ultimul care ofera o oarecare garantie ca ne tinem angajamentele, nu e normal ca ministrul Jutitiei sa se poarte ca avocatul suprem al infractorilor de rang inalt. Nu e normal ca Parlamentul sa decline cererile de informatie ale Parchetului zicand ca trebuie semnate de procurorul general. Deduc ca reforma justitiei l-a ocolit cu totul pe Bogdan Olteanu (ca si celelalte reforme) sau ar fi aflat ca independenta procurorului e o piatra de temelie a ei. Marile anchete de coruptie ale politicienilor din Italia sau Franta au fost conduse de procurori sau judecatori de instructie de rand. Ei sunt suverani pe dosar si au dreptul sa ceara orice informatii vor. Atitudinea lui Vacaroiu si Olteanu, acest cuplu penibil de comici ai ecranului, tergiverseaza orice cerere pune intr-o lumina jenanta intregul Parlament. Au aerul ca fac atatea porcarii ca, daca scapa orice hartie, le e frica sa nu se compromita. Halal exemplu dau restului societatii!
Asa cum am spus din luna ianuarie, politica din Romania s-a structurat pe un singur clivaj la aceasta ora. Unii politicieni s-au facut adversari ai legii, cu tot ce tine de ea. Daca Europa sustine legea, sunt antieuropeni. Daca Basescu o face, sunt antibasescieni. Daca e Taubman, sunt antiamericani. Asta, si nu doctrinele, a ajuns sa fie substanta politicii la noi. si din pacate sunt majoritari si trebuie toata opinia publica (exceptez presa de kompromat), ambasadorii si Basescu ca sa se tina un echilibru cat de cat. Nici macar Partidul Democrat nu a fost intotdeauna ferm la vot si bravo micului PLD ca a avut mereu atitudinea adecvata! Poate din unirea lor iese un partid capabil sa ridice steagul anticoruptiei. Dar pana atunci sa fim macar la fel de atenti ca ambasadorii la ce se intampla in justitia noastra, care pare pentru prima data capabila sa inceapa curatenia prin forte proprii.
Dr. Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin
