Daca mai exista vreun dubiu ca Televiziunea publica reintra in zodia politicului, el a fost spulberat de circul alegerii Consiliului de Administratie. De data aceasta politizarea si-a facut aparitia pe usa din fata, ipocrizia a fost lasata la o parte, iar trocul s-a facut la lumina zilei pentru a preveni inselatoriile partenerului. Politicienii si-au pus pantofii cu scart si au calcat cu gratie de rinoceri pe covorul rosu al negocierilor, in timp ce institutiile implicate asteptau cuminti, cu botul pe labe, rezultatul. Cu sincope, dupa o zi desprinsa parca din mileniul trecut, in final partajul a fost parafat: sefia TVR revine PSD, iar cea a CNA liberalilor. In acest context, demisia lui Nicolau este plina de miez, iata un tovaras care nu admite sa fie tras in piept de partid.
Rezultatul trocului nu surprinde, era deja evident dupa infiintarea coalitiei antiprezidentiale ca TVR va redeveni o miza politica si presiunile vor fi pe masura, ceea ce surprinde este ca, dupa 17 ani de vorbarie, iata, inutila, nu exista nici o parghie pentru a impiedica acest lucru. De aceea, scrisoarea presedintelui Basescu mi se pare o forma de ipocrizie, la fel si iesirile publice ale unor ONG-uri care isi reamintesc ca exista TVR cu legile ei vechi si politizate doar in momentele de criza. Faptul ca Basescu enunta un adevar: este prima oara cand in mod deschis un politician de varf – Alexandru Sassu – este numit la sefia TVR in urma unui troc politic, nu schimba cu nimic datele chestiunii. si nici celalalt adevar, ca dupa refuzul de a-si numi reprezentantii in Consiliul de administratie in scopul de a forta modificarea legii si depolitizarea TVR, Basescu a uitat complet de subiect. Normal, asa se intampla in sezonul de pace. Gestul, aplaudat la vremea respectiva, nu a avut nici o consecinta din moment ce PD nu a facut presiuni pentru adoptarea legii. Au fost cateva dezbateri publice, societatea civila s-a adunat, a facut un proiect de lege agreat de PD si fostul PNL, s-au dat comunicate, s-au facut promisiuni si subiectul s-a inchis. si asa ar fi ramas daca PSD si PNL nu redescopereau necesitatea de a avea o televiziune aservita. Surse din interiorul TVR spun ca sefi si sefuleti ai celor doua partide sau oameni de afaceri conectati cu ei dau telefoane, cer, fac reprosuri, ameninta. E mai rau, spun sursele, ca in vremurile de trista amintire din perioada 2000-2004. Mai rau, pentru ca disperarea de a pierde puterea e mai apasatoare decat cea de a nu o castiga. E si mai aproape, de altfel.
Febra trocului a eliminat criterii de care pana si in alte epoci se tinea cont, o minima competenta, o tangenta fie ea si firava cu domeniul, niscai capacitati manageriale. Un exemplu in acest sens. Primul lucru pe care l-a facut Sassu, proaspat ales in CA, a fost sa ceara caseta cu stirea facuta de TVR… despre el. Promitator inceput, frumoasa perspectiva!
Contextul ne arata ca proiectul legii TVR nu are nici o sansa sa treaca prin Parlament, plus ca exista suspiciunea ca nici un partid nu il doreste de fapt. Presedintele nu a vorbit de lege, PD nici atat, iar PSD si PNL se feresc de ea ca de ciuma. Pe buna dreptate, daca ne gandim ca unul dintre articole spunea ca nici presedintele TVR, nici membrii CA nu pot fi membri ai partidelor politice si ca nu pot colabora la alte companii de presa rivale. Pana si Paul Everac se incadra in aceste criterii!
