Băsescu revenit în politica de partid după Cotroceni şi încercând să reunească în dreptul său opoziţia e unicul lucru care ar putea ameninţa în 2016 dominaţia stângii corupte şi a liberalismului denaturat.
Anunţul de acum câteva luni al lui Traian Băsescu că va continua să activeze politic şi după încheierea mandatului a generat de atunci sentimente amestecate printre simpatizanţii săi sau adversarii actualei puteri. Mulţi dintre aceştia şi-au zis că „enough is enough“, că toate trebuie să aibă un sfârşit, inclusiv o carieră politică lungă şi plină, că puternica personalitate a preşedintelui a înăbuşit orice altă personalitate din opoziţie, că prezentul conflict cu PDL s-ar putea menţine în defavoarea opoziţiei, că puterea va continua să aibă un ţap ispăşitor pentru orice insucces. În fine, unii şi-au spus că, pur şi simplu, nu ar trebui cultivată ambiţia de putere a unui om politic care pare că nu poate să se desprindă voluntar de cariera sa.
Teoretic, simpatizez cu unele dintre aceste argumente sau, oricum, le acord o anumită greutate, ca principiu general. Totuşi, ţinând seama de situaţia dezastruoasă în care se află acum opoziţia – ruptă între trei-patru forţe concurente, ameninţată să fie fagocitată de PNL –, cât şi de forţa copleşitoare a actualei puteri, nu prea văd cum s-ar putea ea descurca fără Traian Băsescu. Prevăd de pe acum: şi europarlamentarele, şi prezidenţialele vor fi un dezastru pentru opoziţie.
Citeşte continuarea în Revista 22!
