Judecând după absența totală a dezbaterilor și materialelor electorale care să ne ajute să înțelegem cum văd candidații la președinție dezvoltarea României în următorii 5 ani, putem conclude că viitorul președinte al României o să câștige fără prea mari eforturi alegerile prezidențiale 2014. Unii ar spune chiar că a câștigat la masa verde iar alții că a fost efectiv blat la aceste alegeri. Eu cred că avem politicieni slabi și care își maschează slăbiciunea debitând despre orice altă temă mai puțin cu privire la ceea ce pot face concret din noua funcție de președinte. Sunt atent la campaniile electorale dintotdeauna după Revoluție la finalul cărora întotdeauna am rămas cu câte ceva. De data aceasta – cu nimic interesant; ba – mai mult, m-am mai pus (sau m-au pus colegii din presă, ca să fiu corect) în situația de a suplini eu, prin prezența la emisiuni, vidul de mesaje inteligente ale celor câțiva candidați care scăpau pe la televizor. Așa situație hilară ca cea pe care am trăit-o în această campanie pentru prezidențialele 2014 n-am crezut că trăiesc: chemat la emisiuni TV la care era invitat și câte un candidat, producătorii insistau să intru (deși prezența candidatului, și așa rară, ar fi fost suficientă pentru nevoia de informare a privitorilor) pentru că "respectivii candidați nu prea au ce spune o oră – două, nu au idei, nu au mesaje". Incredibil cât de jos au dus partidele calitatea candidaților, implicit respectul pentru inteligența alegătorilor. În alte campanii dacă îi puneai în față un microfon unui candidat acesta nu se mai oprea. În 2014 îi implorăm să ne vorbească iar când îi prindem le scoatem vorbele cu cleștele, par că nu îi deranjează nimic din ce se întâmplă în societate ca să aibă reacții; nu au frământări, nu au idei, nu au soluții. Sunt goi. Dar întotdeauna gata să dea vina pe alegători.
Faptul că s-a discutat orice mai puțin ce trebuie în această campanie arată ce fragilă este cultura politică în societatea românească. În loc să pună umărul să o consolideze, candidații au făcut tot ce au putut să nu mai înțeleagă nimeni nimic din ce presupune mandatul unui președinte. Nici un material explicativ despre cum vede candidatul x sau y securitatea, relațiile externe ale României, dezvoltarea ei în următorii 5 ani, în afara câtorva afișe cu numai câteva vorbe, nu a ajuns la alegători. În mare parte pentru că nu sunt interesați ca votanții să fie educați, competenți, capabili să ceară socoteală ulterior alegerii în funcție dar probabil și ca urmare a unui buget de campanie mult mai redus decât în anii anteriori. Nici măcar faptul că alegătorii le-au întors spatele nu constituie vina lor.
Dacă nu este nimic la vedere, dacă nu putem intra în dialog cu niciun candidat cu șanse, lucrează activul de partid pe tăcute și cât mai departe de ochii presei, adică pe la sate, profitând cinic de scăderea dramatică a nivelului de trai. O estimare recentă avansa suma de 15 miliarde de lei ca fiind contravaloarea tuturor promisiunilor făcute și chiar angajate, având pârghiile necesare, de un candidat la prezidențiale, ceea ce înseamnă în medie 200 de Euro de la candidat pentru 1 alegător (de fapt, unii neprimind nimic iar alții de 3-4 ori suma) dar putem privi și altfel – fiecare dintre noi contribuim cu 200 de Euro pentru ca un candidat să achiziționeze vot cu vot, singura lui tactică, în lipsa argumentelor susținute public, ca să câștige alegerile. E simplu – dacă se întâmplă să nu vă fi promis nimic candidatul, foarte probabil îngroșați rândurile celor care o să plătească prin noi taxe și impozite aceste pomeni. Dacă doar jumătate beneficiază de banii ăștia atunci povara fiscală se dublează.
Și în toată această atmosferă ce se numește oricum numai democrație sănătoasă – nu, un singur om îmi vine în minte. Gheorghe Onogea, directorul general al Departamentului de control al finanțării partidelor politice şi a campaniilor electorale din cadrul Autorității Electorale Permanente, stă liniștit și contemplă, așteaptă să treacă fără deranj și campania asta electorală. Au mai trecut și altele și i-a fost bine. De ce s-ar deranja acum? România are o legislație destul de avansată în ceea ce privește controlul finanțării campaniilor electorale, problema e că nu are cine să o aplice. Iar candidații și oamenii din partide știu acest lucru – doar ei i-au pus pe aceștia în funcție și lasă în continuare în funcții cheie cum este cea a lui Gheorghe Onogea când vin alegerile. Acest departament pur și simplu refuză să existe în contextul evenimentelor electorale, și asta de ani de zile nu de acum deși cazurile de: folosire ilegală a resurselor publice în scop electoral sau oferire de bunuri alegătorilor pentru a le influența votul sunt larg răspândite la nivel național și s-au înmulțit de la un scrutin electoral la altul, fiind vizibile la tot pasul. Degeaba ne străduim noi câțiva să aducem candidații la lumină, în dezbateri electorale autentice adică față în față cu alegătorii, atâta vreme cât practici oculte de cumpărare a voturilor sunt tolerate și chiar încurajate de instituțiile publice plătite să le observe și să le stopeze.
Prea mare prețul pe care îl plătim pentru această clasă politică cu tot cu oamenii lor de prin instituțiile publice. Alege fiecare ce poate la prezidențialele de anul acesta.
