Jurnalistul Petre M. Iancu analizează, într-un comentariu publicat pe site-ul Deutsche Welle, implicațiile vizitei președintelui Emmanuel Macron în România.
Redăm câteva fragmente din comentariul lui Petre M. Iancu:
”A reieşit iar clar, din context, câtă plăcere ne face să vedem bârna din ochiul celuilalt şi cât de greu ne e să contemplăm ansamblul unui tablou foarte complex. În patriotismul nostru debordant o zărim cu predilecţie pe cea din privirea francezului de la Elysee şi din căutătura "neamţului" de la palatul Cotroceni, care a omis să-i dea omologului său parizian un răspuns clar, tranşant şi militant în apărarea muncitorilor români detaşaţi în vest.
E vorba, desigur, de reglementarea care face ca românii, plătiţi net mai prost decât occidentalii, să poată munci şi câştiga mai bine decât acasă, în ţări ca Franţa. Unde-i avantajează plata la nivel minim, degrevată de dările sociale aberante necesare unor economii socialiste de piaţă precum cea a Hexagonului. Dar "directiva detaşării" n-ar trebui calificată drept "capul de afiş" al vizitei, cum eronat au presupus şi apreciat la prima vedere, precipitat, destui comentatori. În ai căror ochi paiul a continuat să rămână invizibil.
Acest ochi nu vrea să vadă contururile problemelor teribile confruntându-i pe cei doi preşedinţi. Din care cel al României, altfel de cât guvernul, nu e chemat, prin constituţie, să se ocupe de probleme în fapt minore, precum directiva detaşării, ce nu priveşte decât aproximativ 0,7 din forţa de muncă a UE. Pâinea cea de toate zilele a preşedintelui este politica externă şi de securitate a României. De care lui Iohannis mi se pare foarte clar că-i pasă cu adevărat. Şi despre care preşedintele, deşi nesfătuit, mereu, cum trebuie, ştie, vădit, mai bine decât mai toată clasa politică a României pesedizate, Mai bine, în mod cert, decât întreaga şleahtă a formatorilor de opinie de la televiziunile clientelare.
Iohannis a priceput deci faptul că, în cauză, e mult mai mult decât munca în vest a unor români sau competitivitatea unor firme româneşti şi franceze. Globalizarea şi integrarea europeană au sporit considerabil riscul şi tragedia şomajului şi a dezindustrializării confruntând, cu excepţia notabilă a Germaniei, marile puteri occidentale. Alegerea lui Donald Trump la preşedinţia SUA s-a datorat în bună măsură tocmai trezirii dure din somnul cel de moarte care, prin acorduri de liber schimb gen NAFTA, a anihilat visul american în oraşele albe din Rust Belt, zona industrială, cândva înfloritoare, azi pustiită, a Statelor Unite, agonizând în urma migrării către Mexic, China comunistă şi alte ţări cu forţă de muncă aproape gratuită a joburilor ei.
Citește comentariul integral pe site-ul Deutsche Welle.