Jurnalistul Horațiu Pepine publică, pe site-ul Deutsche Welle, un comentariu despre reforma Justiției, propusă de Tudorel Toader. El notează că ”nu găsim în textul său (al ministrului Justiției, n.red.) nicio garanție explicită sau măcar conținută în procedură că Inspecția Judiciară nu va interfera în actul de justiție”.
Redăm câteva fragmente din comentariul lui Horațiu Pepine:
”Deunăzi, ministrul Justiției, Tudorel Toader, se apăra în fața criticilor care i-au fost adresate, aratând că legea sa urmează modelul din Franța, unde Inspecția Judiciară este plasată sub directa autoritate a ministrului de Justiție, la fel ca în alte câteva țări europene.
Acest lucru este adevărat. Dar ar trebui precizat că și în Franța, odată cu reorganizarea recentă a sistemului, a fost exprimată temerea că independența puterii judecătorești ar avea de suferit. De aceea, Consiliul de Stat ( o instituție care nu există ca atare în România) a impus ca legea să conțină garanții explicite că Inspecția Judiciară nu va aduce atingere puterii judecătorești, precizându-se că investigațiile inițiate la ministerul de Justiție nu vor avea niciodată ca obiect ”un act jurisdicțional determinat”.
(…) Revenind la proiectul ministrului Tudorel Toader, nu găsim în textul său nicio garanție explicită sau măcar conținută în procedură că Inspecția Judiciară nu va interfera în actul de justiție. Mai mult, există prevederi care lasă loc la cele mai sumbre presupuneri, așa cum se vede la art. 109 indice 10, aliniatul b, unde se arată că Inspecția Judiciară ”efectuează verificări la instanțele de judecată în legătură cu respectarea normelor procedurale privind primirea cererilor, repartizarea aleatorie a dosarelor, stabilirea termenelor, continuitatea completului de judecată, pronunțarea, redactarea și comunicarea hotărârilor, înaintarea dosarelor la instanțele competente, punerea în executare a hotărârilor penale și civile și informează pe ministrul justiției, formulând propuneri adecvate.”
Dar poate diferența cea mai mare dintre proiectul de lege aflat în dezbatere și pretinsul model francez este că în Franța inspectorul judiciar nu face propuneri de sancțiune, misiunea aceasta revenind integral CSM. Or, în varianta românească inspectorul face o cercetare disciplinară în toată regula și formulează, așa cum se vede mai sus, ”propuneri adecvate”.
