Deși republicanul Donald Trump a fost criticat de numeroase persoane, pentru atitudinea și afirmațiile controversate din timpul campaniei prezidențiale, el este descris de biografi drept o persoană narcisistă, determinată să facă orice pentru a realiza ceea ce își propune. Jurnalistul Jefferson Chase explică, întru-un comentariu pentru publicația Deutsche Welle, că președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump, este perceput de biografii săi drept o persoana care își vine propria imagine.
Puţini oameni pot contesta egocentrismul lui Donald Trump. Se iubeşte pe el foarte mult. O spun chiar cei care i-au scris biografia.
Dacă îi întrebaţi pe biografii lui Donald Trump cum este acesta, ei vor începe să îl descrie în cel mai fidel chip, adică exact aşa cum este noul preşedinte american. Agresiv, neprincipial, materialistic, indisciplinat, lăudăros, incoerent, perspicace. Iată doar câteva epitete care i se atribuie lui Trump. Mai presus de acestea, două ies la suprafaţa ca petele de ulei într-un pahar cu apă: narcisist şi negustor.
„Este un negustor. Se vinde pe el însuşi. Trump crede în Trump”, este de părere Gwenda Blair, autoare a două cărţi despre noul preşedinte american şi familia acestuia. Într-un interviu acordat Deutsche Welle, scriitoarea a spus: „Sporadic, când cineva vine şi îi spune că una dintre ideile pe care le-a avut nu au avut succes, Trump e perplex. Este, într-adevăr, foarte deranjat când află aşa ceva şi se descătuşează. Se simte rănit în orgoliu”.
Biograful Timothy L. O’Brien, autorul cărţii „TrumpNation” ştie despre ce vorbeşte Blair. O’Brien a fost dat în judecată de Trump, care i-a cerut daune de 5 miliarde de dolari pentru îndrăzneala de a sugera că mogulul imobiliar, transformat în star de televiziune, a câştigat mai puţini bani în această postură decât a pretins.
„El este de fapt ca un băieţel de şapte ani, dar care a crescut mare. Poate fi interesant, însă este în acelaşi timp o persoană indisciplinată atât din punct de vedere intelectual, cât şi emoţional şi financiar”, a spus O’Brien pentru DW. „Omul este un narcisit profund. Persoana care îl interesează cel mai mult este el însuşi”.
Atât Blair cât şi O’Brien afirmă răspicat că nu există un alt Donald Trump „în privat”. Trump este fix omul pe care îl vedem la televizor. „Acela este felul său de a vorbi”, spune Blair. Una peste alta, republicanul este unul dintre cei mai neobişnuiţi candidaţi la preşedinţia americană, respectiv un preşedinte complet atipic.
Trebuie să existe un ţap ispăşitor
Biografii lui Trump spun că, deşi este uşor să-l critici şi să consideri că este o personalitate controversată, nimeni nu ar trebui să subestimeze capacitatea lui de a canaliza furia pe care o simt mulţi americani. „Candidatura lui Trump reflectă braţul foarte lung al crizei financiare din 2008″, crede O’Brien.
„Acea criză a lăsat o mulţime de oameni din clasa muncitoare, muncitori americani post-industriali, într-o situaţie de maximă incertitudine. Capacitatea lor de a plăti ratele la bănci, pensiile şi posibilităţile de a-şi duce copiii la şcoală au fost puse sub semnul întrebării. Întreaga noţiune a visului american a fost ameninţată cu dispariţia”, mai spune publicistul.
„În poporul american există mulţi oameni cu resentimente îndreptate împotriva unei elite din cauza căreia se simt lăsaţi în drum. Unii cred că în Congres lucrurile nu merg cum ar trebui şi că există o mână de oameni în vârful puterii care manipulează totul”, afirmă Blair. „Cineva trebuie să fie de vină. Iar Trump are o listă lungă de oameni care trebuie blamaţi, începând cu imigranţii şi terminând cu musulmanii sau cu presa pe care o consideră mincinoasă”.
Un alt factor esenţial care îi conferă lui Trump abilitatea de a avea priză la public este încrederea sa în el însuşi. Aceasta, spune Gwenda Blair, a încolţit încă din timpul copilăriei lui Trump. „În viața privată, Trump este mai degrabă un înfrânat. Drogul său, ca să spunem astfel, este succesul”.
„Acest om are o convingere fermă că a face bani este cea mai înaltă aspiraţie şi că a câştiga cu orice preţ este cel mai important lucru în viaţă. Familia lui şi Donald însuşi sunt influenţaţi de Normal Vincent Peale, respectiv de cartea <<The Power of Positive Thinking>>. Premisa centrală a lui Peale este că succesul este cel mai important lucru şi că el face parte din planul lui Dumnezeu în viaţa unui om”.
Ironia este însă că, în timp ce Dumnezeu ar putea avea un plan, deseori Trump nu are niciunul.
Speriat de el însuşi?
Trump a anunţat de trei ori în trecut că va candida la preşedinţie, pentru ca un pic mai târziu să renunţe la această idee. O’Brien crede că Trump rareori planifică pe termen lung. Scriitorul este convins că viitorul preşedinte american a intrat treptat în politică, după ce afacerile sale au început să cunoască un declin. Magnatul a glisat între statutul de dezvoltator imobiliar şi cel de moderator de televiziune, fără a ezita să îşi pună numele pe tot soiul de produse, de la lenjerie intimă până la băuturi.
Biografii lui Donald Trump au dubii că acesta are convingeri politice puternic ancorate. Dovada, spun ei, o oferă trecutul politic al lui Trump, care a îmbrăţişat când poziţii independente, când altele de stânga. Curentul conservator la care a aderat în campania electorală e posibil să fi apărut doar pentru că Trump a văzut în el o oportunitate. Cu toate acestea, viitorul şef de la Casa Albă chiar pare să-l antipatizeze sincer pe Barack Obama, care, la rândul lui, l-a atacat deseori pe omul de afaceri în discursurile sale publice.
„În 2011 a început să stârnească toată vâlva cu certificatul de naştere al lui Obama şi să spună, într-un mod nu tocmai rafinat, diverse lucruri cu tentă rasistă despre faptul că avem un afro-american la Casa Albă”, spune Blair, referindu-se la teoria conspiraţionistă în legătură cu faptul că Obama nu s-a născut pe teritoriul Statelor Unite. „Acela a fost momentul în care Trump a părăsit orientările sale politice întrucâtva liberale şi a virat masiv către dreapta”, este de părere Gwenda Blair.
În multe situaţii, flexibilitatea convingerilor politice ale lui Trump poate fi un avantaj. În opinia celor doi biografi ai acestuia, absenţa unor crezuri politice ferme indică implicit şi lipsa caracterului.
