Scriitorul Andrei Pleșu a explicat, într-un interviu pentru Deutsche Welle, motivul pentru care a decis să plece de la Adevărul.
„Vine un moment în care își faci socotelile, te apropii de o vârstă, mai ai un proiect sau două pe masă și îți dozezi mai atent agenda și timpul și energia și asta m-a decis să fac un pas înapoi, pentru că nu poți să îți închei viața vorbind la nesfârșit despre tot felul de isprăvi de mâna a treia și de oameni de mâna a șasea. La un moment dat, începi să te gândești că mai bine scrii despre o temă care privește pe toată lumea, și nu la nivelul actualității imediate. Mai bine investești într-o cercetare propie, decât să atârni mereu de beregata unui cotidian care, de obicei, este și previzibil, și plicticos”, a răspuns Andrei Pleșu pentru DW, întrebat dacă crede că retragerea din spațiul public îi ajută pe detractori.
Întrebat dacă trebuie luate în considerare „postările abjecte” la adresa sa, Pleșu a declarat: „M-am învățat. Am pățit mai rele. Despre mine spunea lucruri teribile Vadim Tudor, dar acolo exista o anvergură, o stilistică, grotescă… Aici e vorba de tot felul de anonimi care ori vor să își dea un chip, o definiție, o prezență, un profil, ori, pur și simplu, mă detestă și spun că mă detestă. Nu pot să mă supăr, dar problema nu e că e vorba de mine, ci că, în România, – nu cred că există în alte țări civilizate din UE – ziarele nu moderează forumurile cu niște criterii de normalitate. E, pentru ziare, o problemă de prestigiu, iar pentru societate o problemă de educație să nu lași să apară pe forum orice, pentru că atunci se strică limba, se strică comportamentul oamenilor, buna-cuviință. Nu e vorba de cine înjură unul sau altul, ci de stilistică”.
Totodată, Andrei Pleșu a mai dat detalii despre locurile în care va mai putea fi citit de fani.
„Eu nu am Facebook, pentru că consider că mă înghite, că mă absoarbe. Voi continua să scriu la Dilema, din loialitate pentru o gazetă născută cu vreo 25 de ani în urmă și cu o echipă din care făceam parte. S-ar putea să mai ies, din când în când, când mă simt provocat, dar de dispărut, nu dispar. Diminuez puțin glasul”, a mai spus el.