Paneth Farkas, vicecampion european la tenis de masă, a fost deportat la Auschwitz şi şi-a pierdut familia în Holocaust. Apoi, ca antrenor, a câştigat titlul mondial. Decenii mai târziu, a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg. A murit sărac şi uitat.
Povestea clujeanului Paneth Farkas este unul dintre cazurile în care viaţa bate filmul. Născut într-o familie de evrei săraci din Cluj, Paneth Farkas a reuşit să facă sport de performanţă în pantofi de împrumut, pentru că ai săi erau prea găuriţi pentru a putea participa cu ei la competiţii. A venit cel de-al doilea război mondial şi Paneth Farkas a fost deportat de fascişti. A reuşit să evadeze şi s-a întors la Cluj, unde a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă. Paneth Farkas a redevenit campion naţional la tenis de masă şi, în calitate de antrenor, a câştigat titlul mondial. Cea mai bună elevă a sa, Angelica Rozeanu, era jurnalistă la „România liberă” în anii ’50. În paralel, ea a cucerit o tolbă de titluri mondiale. În timpul Revoluţiei, Paneth Farkas a împărţit alimente în Piaţa Unirii din Cluj.
„Prinţul” de pe Uliţa Lupului
Paneth Farkas s-a născut pe fosta Uliţă a Lupului din centrul Clujului, pe 23 martie 1917, când oraşul făcea parte din Austro-Ungaria. Însă a crescut în România interbelică. Deşi familia sa era descendenta unui şir întreg de rabini, Paneth Farkas a crescut în sărăcie. Însă a reuşit să se ridice cu ajutorul sportului deasupra greutăţilor. A debutat la echipa clujeană KKASE. De multe ori a jucat în echipament împrumutat de colegii săi mai bogaţi. După ce a câştigat mai multe competiţii, Paneth Farkas a fost inclus în echipa naţională a României, care nu era cotată deloc bine pe plan internaţional. În anul 1936, România fost invitată la campionatul european de la Praga. Din lipsă de bani, sportivii români au mers cu trenul, la clasa a treia. „Călătoria noastră cu clasa a treia ar fi fost obositoare, dar noi nici n-am simţit-o. Gândurile noastre erau preocupate de speranţe optimiste”, scria Paneth Farkas în cartea „Paleta şi planeta”. La Praga, Paneth Farkas a intrat în Cartea Recordurilor, pentru cea mai lungă minge disputată din istoria tenisului de masă. Este vorba de o minge care a durat două ore şi 15 minute, pe care a jucat-o în compania polonezului Alois Ehrlich şi pe care a câştigat-o sportivul polonez. Însă runda a fost câştigată de echipa României, care a ajuns vicecampioană europeană după ce a pierdut, la limită, finala în faţa Austriei. Paneth Farkas devenise vedetă şi s-a căsătorit cu o tânără din Cluj. Părea că viaţa îi surâde, în sfârşit.
Deportarea şi evadările
A venit Diktatul de la Viena, Clujul a fost ocupat de Ungaria horthystă, iar Paneth Farkas şi familia sa au fost deportaţi. Farkas a fost trimis iniţial în detaşamentele de muncă forţată. În anul 1944, fasciştii maghiari i-au adunat pe evreii din Cluj şi i-au trimis în lagărele morţii de la Auschwitz, Bergen-Belsen ori Birkenau. Sportivul a reuşit să evadeze datorită condiţiei fizice de invidiat. Paneth Farkas descrie singur experienţa traumatizantă prin care a trecut. „Pe când trenul ce ne ducea în deportare trecea prin Cehoslovacia, la Eperyes, am sărit din vagon. Aproape să fiu împuşcat. M-am ascuns în Munţii Presovului, am trecut în Ungaria prin Galanta, am ajuns până la Budapesta. Aici am fost ţinut ascuns de trei oameni minunaţi, care şi-au riscat propria viaţă. Dar lângă gara Keleti m-au prins din nou. Până la biserica Evrei Nyiregyhaza nici nu s-a oprit transportul deţinuţilor. Aici am fost din nou închis în ghetou, de unde iarăşi am evadat. M-au prins încă o dată şi închipuiţi-vă de cât noroc ai nevoie pentru a rămâne în viaţă, nici acum nu m-au împuşcat. Evadări, arestări, aşa am ţinut-o până în 1945, când am ajuns din nou la Budapesta, dormeam în casa scărilor, mă ascundeam, ca să nu mor de foame scotoceam în gunoi.”
Paneth Farkas a fost salvat de un căpitan din armata sovietică, şi el evreu. Ofiţerul l-a transformat pe sportiv într-un soi de ordonanţă. Apoi, cu un tren de răniţi, Paneth Farkas a ajuns la Cluj. Aici a aflat că întreaga sa familie a fost ucisă de nazişti. Însă sportivul a învins din nou viaţa. S-a recăsătorit şi s-a reapucat sport. Paneth Farkas a redevenit campion al României şi a preluat ca antrenor echipa naţională, cu care a câştigat multiple titluri mondiale. În cele din urmă, a fost demis din conducerea Federaţiei Române de Tenis de Masă pentru că a refuzat să devină membru al Partidului Comunist Român. Însă şi-a luat din nou revanşa după Revoluţie, când a devenit eroul unui documentar al lui Steven Spielberg despre Holocaust. Marele sportiv s-a stins din viaţă anul trecut, în sărăcie. Ca să îşi cumpere medicamente, el îşi vânduse deja o parte a trofeelor cucerite de-a lungul carierei.
Mulţumirile lui Spielberg
Familia sportivului păstrează, pe lângă diplomele de campion, şi scrisoarea de mulţumire pe care i-a trimis-o lui Paneth Farkas renumitul regizor Steven Spielberg. „Acceptând să împărtăşiţi mărturia dumneavoastră personală de supravieţuitor al Holocaustului, aţi oferit generaţiilor viitoare posibilitatea de a stabili o legătură personală cu Istoria. Interviul dumneavoastră va fi păstrat cu grijă ca o parte importantă a celei mai cuprinzătoare colecţii de mărturii constituite vreodată. Departe în viitor, oamenii vor putea să vadă o faţă, să audă o voce şi să observe o viaţă, pentru a asculta, a învăţa şi pentru a-şi aminti de-a pururi”, scrie Steven Spielberg.
